"Dracula in benzi desenate" TVR Cultural

Popeye - character evolution & REdesign

english version: [here]

La 1 ianuarie 2025 a venit randul lui Popeye sa intre in domeniul public, conform legislatiei din SUA, implinindu-se 95 de ani de la creatia sa si, asa cum ne-am obisnuit, a fost anunat deja un low budget horror movie cu batranul marinar: [trailer] (la fel ca in cazul lui Winnie the Pooh sau Steamboat Willie aka Mickey Mouse) dar povestea lui Popeye e mult mai interesanta de atat si merita studiata:

Creatorul sau, Elzie Crisler Segar a crescut zugravind case alaturi de tatal sau si lucrand in cinematograful din Cester, Illinois, unde obisnuia sa faca mici caricaturi, de multe ori chiar cu localnici, pe care le proiecta pe ecran in pauzele dintre filme. 

E.C. Segar (1894 - 1938)

La inceputul sec. al XX-lea comic strip-urile devenisera foarte populare si tanarul Segar s-a hotarat sa devina si el cartoonist asa ca s-a imprumutat de 20 de dolari si timp de 1 an a urmat un curs prin corespondenta de W.L. Evans [link]. Toate ziarele nationale sau locale erau in cautare de ilustratori pentru ale lor "funny pages" dar scolile de arta inca nu incepusera sa abordeze aceasta disciplina asa ca destui ilustratori profesionisti faceau bani extra prin astfel de cursuri. Cu diploma in mana, Segar se muta la Chicago unde in 1916 incepe sa lucreze ca ilustrator pentru comic strip-ul zilnic din Chicago Herald - Charlie Chaplin's Comic Capers (inceput de Stuart Carothers in 1915), job pe care il obtine chiar prin Richard Outcault, creatorul lui Yellow Kid, un pionier al comic strip-urilor din ziare si al benzilor desenate in general.

Charlie Chaplin's Comic Capers by E.C. Segar (1916)

In 1917 Segar creeaza primul sau titlu Barry the Boob, tot pentru Chicago Herald, apoi Looping the Loop pentru Chicago Evening American (1918) iar la 19 decembrie 1919 lanseaza Thimble Theatre in New York Journal. 

mai multe [aici]

personajele principale din Thimble Theatre

Distribuit prin King Features Syndicate, Thimble Theatre a fost creat ca sa inlocuiasca seria Midget Movies a lui Ed Wheelan iar personaje principale erau Olive Oyl, fratele ei Castor Oyl si logodnicul ei Harold Hamgravy, redenumit mai scurt Ham Gravy, si aventurile lor de la gag-a-day pana la povesti care se intindeau de la cateva zile la cateva luni. Despre povestile din Thimble Theater [aici]. Multe dintre personajele principale si secundare erau inspirate de persoane reale cunoscute de E.C. Segar in orasul natal, mai ales in perioada in care lucrase la cinematograful local:  “Segar loved his hometown and studied the characteristics of many of the people, and from these experiences, came ideas for some of his characters. I feel sure that Thimble Theatre was so named from memories of his associations and experiences at the Opera House.” spunea Jessie Huffstetler - pianistul din cinematograful unde lucrase E.C. Segar. 

Thimble Theatre a crescut usor-usor in popularitate, fiind preluata de 12 ziare la nivel national, iar Segar si-a cizelat pe parcurs talentul de povestitor si umorist, bazandu-se in primul rand pe personaje cu personalitati bine conturate si situatii amuzante create in mod natural de acestea. La 9 ani de la inceputul seriei, in episodul din 17 ianuarie 1929 isi face aparitia un personaj secundar care avea sa cucereasca iremediabil publicul - Castor Oyl si Ham Gravy angajeaza un marinar artagos pe nume Popeye sa-i duca pe Dice Island, unde planuiau sa se imbogateasca la cazino: 

Inca de la inceput el are toate trasaturile care l-au facut faiomos: puternic si sarcastic, dintr-o bucata si dese greseli de exprimare, dar mereu cu o inima de aur iar aspectul fizic il facea sa iasa in evidenta: antebrate exagerat de mari, tatuaje, nelipsita pipa, fata schimonosita si nu are dinti (!), totul inspirat de un personaj real din orasul natal al lui E.C. Segar, o adevarata legenda locala: Frank "Rocky" Fiegel un fost marinar, nascut din imigranti polonezi. Segar il cunostea inca din copilarie si de multe ori ii asculta povestile despre aventurile pe mare sau bataile prin baruri care l-au si lasat aproape chior de un ochi, de unde si numele personajului Pop-Eye!

singura fografie a "adevaratului Popeye"

Dupa ce se termina povestea cu Dice Island, isi incheie rolul si Popeye si pentru moment nu mai apare in comic strip dar el castigase deja aprecierea publicului si dupa numeroase scrisori din partea cititorilor, el e reintrodus in poveste pe 2 martie 1930 cand Ham Gravy, logodnicul lui Olive, revine dintr-o expeditie de cativa ani si o gaseste pe Olive... in bratele lui Popeye: 

Rolul lui Popeye devine tot mai determinant iar Segar il considera o sursa inepuizabila de umor, astfel incat devine rapid vedeta serialului redenumit in 1931 "Thimble Theatre starring Popeye"

Tot in 1931, Sonnet Publishing publica deja prima carte de benzi desenate care strange la un loc comic strip-urile Thimble Theater din 1930-1931. Apar mai multe in serie dar nu cu o frecventa lunara, de aceea de abia Funnies on Parade din 1933 e considerat oficial PRIMUL comic book, desi era tot o colectie de comic strip-uri cu Mutt and Jeff, Joe Palooka si Skippy (s-ar putea sa aiba legatura si cu formatul de 8,5x11 inch inca folosit si astazi) iar Golden Age of Comics incepe de abia in 1938 cu publicarea primului numar din Superman.

In 1938, comic strip-ul Thimble Theater era sindicalizat in peste 500 de ziare din SUA, aducandu-i anual peste 100.000 de dolari creatorului sau si devenind cel mai important brand din portofoliul distribuitorului King Features si al doilea cel mai citit comic strip dupa Little Orphan Annie. Datorita puterilor sale supraomenesti multi il considera pe Popeye chiar PRIMUL supererou sau cel putin un precursor al intreg genului "superhero", inclusiv Jerry Siegel il considera chiar prima sursa de inspiratie pentru personajul sau Superman!

Prin 1933, studioul de animatie Fleischer din New York, al fratilor Max si Dave Fleischer (copii de imigranti polonezi), cunoscut pentru Out of the inkwell si Betty Boop, era in cautare de noi personaje pentru desenele lor animate distribuite in cinematografe de Paramount Pictures. Max Fleischer, si el desenator cu aspiratii de cartoonist in tinerete si mai apoi animator si producator de desene animate era deja un mare fan al benzilor desenate cu Popeye, asa ca a batut palma cu Segar, initial sceptic, si King Features pentru a-l prelua pe Popeye pentru marile ecrane iar in iulie 1933 lanseaza in seria Betty Boop un episod pilot cu artagosul marinar (primul si singurul episod in care apar ambele personaje), desenat in secret de un singur animator Roland Crandall:

Designul lui Popeye este putin cizelat fata de varianta initiala din comic strip, este mai rotunjit si prietenos la fata, nasul ceva mai mic si barbia putin mai proeminenta, se pastreaza bineinteles antebratele exagerat de mari, tatuajele si nu lipseste pipa! Popeye este in continuare stirb si tine un ochi inchis tot timpul si in continuare pronunta cuvinte gresit dar apare un mormait constant care sporeste amuzamentul personajului. 

Inca din aceasta prima adaptare in desene animate e stabilita si formula care avea sa fie exploatata cu succes multi ani: il avem pe Popeye, il avem pe rivalul sau Bluto (care in comic strip avusese doar o aparitie trecatoare) si o avem pe Olive Oyl pentru care cei doi se lupta; mai avem si faimosul cantec "I'm Popeye the sailorman" (compus de Samuel Lerner nascut in Romania si emigrat in SUA la varsta de 7 ani) cat si sursa sa de putere supraomeneasca - spanacul! si in comic strip Popeye spunea ca e puternic pentru ca mananca mult spanac dar acum devine o adevarata arma secreta la care Popeye recurge cand e in incurcatura.

 

desen original de Roland Crandall

Episodul pilot se dovedeste a fi un real succes si chiar inainte de lansarea lui se incepe productia in serie, Fleischer Studios realizand in perioada 1933 - 1942 109 episoade, cele mai multe alb negru, de aproximativ 6 minute [video] dar si 3 episoade speciale color de 15-20 minte: Popeye meets Sindbad the sailor (1936), Popeye meets Ali Baba's forty thieves (1937) si Alladin and his wonderful lamp (1939)

1939 - prima aparitie color

Culorile lui Popeye sunt preluate destul de fidel din paginile color ale comic strip-ului:

Si un detaliu interesant: in comic strip, in putinele ocazii cand ramane fara sapca de marinar, Popeye are par! roscat chiar! vizibil mai ales in paginile color de duminica. In designul lui din desene animate se renunta la acest detaliu si Popeye ramane doar cu cateva fire de par:

De mentionat ca aceste 3 episoade color - Sindbad, Ali-Baba si Alladin, erau printre primele scurt metraje de desene animate care depaseau durata obisnuita de 5-6-7 minute (mai fusese Betty Boop - Poor Cinderella de 10 minute in 1934) si reprezentau incercarea studioului Fleischer de a convinge finantatorul Paramount Pictures sa dea unda verde pentru producerea unui lung metraj de desene animate (!), ceea ce avea sa se intample de abia in 1939 cand studioul lanseaza Gulliver's Travels, la 2 ani dupa succesul Alba ca Zapada si cei 7 pitici a lui Walt Disney - primul lung metraj de desene animate din istorie! (pana atunci considerandu-se ca nimeni nu ar sta intr-un cinematograf o ora intreaga pentru a se uita la... desene animate)

Procesul de productie e unul complex, costisitor si implica impartirea pe mai multe departamente: scenariu, storyboard cu key poses si inbetweens (cu creionul pe hartie), contur cu cerneala pe folii de celuloid, culoare pe verso celuloid, fundaluri - adevarate tablouri, fotografierea fiecarui cadru (24 cadre pe secunda) compus din fundal + mai multe celuloide, apoi montaj, inregistrare voci, sunete si muzica. 

In 1937, Fleischer Studio, ajunsese la 150 de angajati dar cei mai multi faceau "munca de jos" destul de prost platita, mai ales sub presiunea Paramount Pictures pentru a produce cat mai mult si cat mai repede ceea ce a dus la prima greva din industria animatiei. 

Desenele animate cu Popeye se bucurau si de inovatiile tehnologice ale studioului Fleischer, cum ar fi decorurile reale peste care se fotografiau celuloidele cu personaje - procesul brevetat chiar de Max Fleischer se numeste "stereoptical" iar efectul tridimensional obtinut era si ramane uimitor: mai multe despre asta [aici] si [aici]

articol complet din 1936: [link]

Max Fleischer e considerat pe buna dreptate un pionier al animatiei datorita inventiilor sale cum ar fi rotoscopia (procesul de a desena peste cadre filmate obtinandu-se o animatie realista - patent obtinut in 1917 si folosit inclusiv in Guliver's travels si Superman de mai tarziu), conceptul "follow the bouncing ball" (pe ecran apar verusurile unui cantec si o bila sare deasupra cuvintelor pe masura ce sunt cantate - 1925 - tehnica folosita si astazi in karaoke), procesul stereoptical (1935) si altele.

Animatiile facute in anii '30 de Fleischer sunt in continuare laudate nu doar de fani dar si de critici, istorici ai animatiei si oameni care lucreaza in domeniu. Productiile Fleischer au un aer urban, brut si real cu care cei de la oras se identifica usor. Ele sunt pline de umor tocmai pentru ca erau in mijlocul Marei Depresii iar oamenii aveau nevoie de o evadare. Personajul creat de Segar si adaptat foarte bine in mediul animatiei de catre fratii Fleischer si ceilalti animatori este unul dintre cele mai unice si originale personaje, atat ca design cat si personalitate, comportament, manierisme, voce! Intre 1933 si 1935 vocea lui Popeye a fost actorul Bill Costello, dar incepand cu 1935, timp de 40 de ani vocea lui Popeye a fost Jack Mercer, care lucra la studioul Fleischer ca desenator (inbetweener) si il imita for fun pe Popeye iar Max Fleischer l-a ales imediat cand era in cautare de un inlocuitor pentru Costello (care devenise alcoolic si era tot mai greu de lucrat cu el).

La fel de bine conturate, distincte si cu o chimie perfecta intre ele sunt si celelalte personaje principale: Olive, Bluto si Whimpy. E de ajuns sa le pui in orice situatie, in orice decor si nu vor intarzia sa creeze situatii neasteptate si amuzante. Totul e amuzant: cum merg, cum vorbesc, cum interactioneaza intre ei sau cu mediul inconjurator.

Popeye canta mandru "I'm Popeye the SailorMan" in timp ce firava Olive se chinuie sa vasleasca pe furtuna, situatia asta fiind prezentata publicului din cinematografe in anii '30 cand bunele maniere aveau cu totul alta importanta in societatea de la acea vreme si era inadmisibil ca o doamna sa vasleasca cu alti DOI barbati in barca, si marinari pe deasupra!, toate astea in timp ce Whimpy studiaza nestingherit un meniu!

Sigur, exista si o doza semnificativa de violenta, spunea cineva ca Popeye a batut toate speciile de animale, toate rasele de oameni, pe toate continentele iar Bluto este probabil cel mai maltratat personaj din istorie (rivalizant poate doar cu Tom). Aceasta violenta creste treptat, mai intai Bluto ii trage sapca peste ochi lui Popeye, acesta raspunde scotandu-i camasa din pantaloni lui Bluto, urmeaza cativa pumni dupa care intervine spanacul, muchii lui Popeye se transforma in tancuri sau pumnii in nicovale si urmeaza o avalansa de lovituri asupra nefericitului Bluto, tehnica asta a violentei care creste treptat fiind preluata mai tarziu de Looney Tunes, Tex Avery, Tom&Jerry etc. Dar violenta nu e niciodata gratuita iar personajele nu par deloc afectate, nu este o violenta reala! De fapt violenta e doar un instrument folosit pentru amuzament si se intampla lucruri care NUMAI in desene animate s-ar putea intampla, este ceea ce le face sa fie "cartoony". Din pacate aceasta "violenta" este "boogie man"-ul care face ca aceste adevarate capodopere ale animatiei sa nu fie azi disponibile prea usor publicului... asta plus cateva reprezentari stereotipice peiorative de japonezi, indieni sau afro-americani care intr-adevar nu sunt foarte potrivite...

Popeye la cinema in 1939

Desenele cu Popeye au devenit rapid foarte populare, rivalizand si chiar depasindu-l in anumite momente pe Mickey Mouse! Drept dovada pana la finalul anilor '30 consumul de spanac in SUA crescuse cu peste 33%, totul bazandu-se de fapt pe o... greseala de ortografie! In 1870 chimistul german Erich Von Wolfe a studiat componenta chimica a mai multor plante si legume, printre ele si spanacul, doar ca atunci cand si-a publicat rezultatele, la spanac in loc sa scrie, asa cum corect masurase, 3.5 miligrame de Fier per 100 de grame, a transcris din greseala 35 miligrame Fe per 100 de grame, propulsand in mod eronat spanacul ca fiind un aliment foarte bogat in fier. De aceea a ales E.C. Segar spanacul ca fiind sursa de putere a lui Popeye.

Spanacul, conform unor studii, e de abia pe locul 18 in topul legumelor cu continut ridicat de fier, fiind depasit de brocoli, varza de bruxelles, mazare, fasole rosie, seminte de dovleac si chiar coaja de cartof copt, pe locul intai aflandu-se... anghinarele! Dar cum ar fi sunat "I'm strong to the finish, 'cas I eat my... artichoke"?!? Oricum in ochii fanilor lui Popeye astea sunt detalii si pana in ziua de azi spanacul e considerat un super aliment, indiferent ce spun gurile rele!

Spanacul e iremediabil legat de numele lui Popeye, dar nu a fost intotdeuna asa! In comic strip-ul Thimble Theater, sursa de noroc si energie instanta pentru oricine o mangaia era o mica gainusa africana - whiffle hen - pe nume Bernice (!), spanacul devenind accesoriul nelipsit al lui Popeye de abia cand a facut tranzitia in desene animate.

11 iunie 1929 (Thimble Theater dailies)

28 februarie 1932 (Thimble Theater sunday page)

iulie 1933 (episod pilot Fleischer Studios)

Intre 1935 si 1938 Popeye putea fi ascultat si la radio, la NBC de 3 ori pe saptamana cate 15 minte: [link]. Show-ul era sponsorizat de Wheatena, un brand de cereale, si in povestile prezentate la radio sursa de putere a lui Popeye erau chiar aceste cereale, nu spanacul, chiar si cantecul sau fiind schimbat in "I'm Popeye the Sailor Man / I'm Popeye the pride o' the sea / Wheatena's my diet / I ax you ta try it / And get big and husky like me". In 1935 Popeye era ascultat pe 12.5 % din aparatele de radio din SUA, facandu-l al doilea cel mai ascultat program radio pentru copii la acea data.

Popularitatea lui Popeye era atat de mare incat atunci cand in 1938 Mussolini a interzis in Italia benzile desenate americane (si influenta culturala americana in general), a fost nevoit sa cedeze presiunii publice si sa accepte totusi publicarea seriei cu Popeye!

In 1938, creatorul lui Popeye E.C. Segar moare la doar 43 de ani de cancer, iar comic strip-ul e dus mai departe de Tom Sims si Doc Winner apoi Ralph Stein si Bela Zaboly iar in 1959 e preluat de Bud Sagendorf care il deseneaza pe Popeye pana la moartea sa in 1994. Bud lucrase deja ca asistent pentru Segar si a ramas foarte fidel personajului creat de acesta.

Dupa succesul lui Popeye si Gulliver's Travels (care a incasat 3 milioane de dolari in loc de estimatul 500.000$), Fleischer Studios e in continua expansiune dar in ciuda eforturilor nu reuseste sa mai iasa pe profit cu serii mai putin cunoscute ca Gabby (personaj preluat din povestea lui Gulliver), Stone Age Cartoons (un fel de precursor al The Flinstones) si Animated Antics cat si al doilea lung metraj nu foarte apreciat Mr. Bug goes to town (la esecul comercial al acestui film a contribuit si faptul ca la 2 zile dupa lansare a avut loc atacul de la Pearl Harbor...) iar Walt Disney castigase mult teren in fata fratilor Fleischer mai ales datorita desenelor animate color, realizate prin nou dezvoltata tehnica patentata de Tehnicolor, cu care Disney a avut contract de EXCLUSIVITATE intre 1932 si 1935 (de abia dupa incheierea exclusivitatii fiind produse cele 3 Popeye color). Pe deasupra, intre Max si Dave Fleischer se produsese o ruptura (nici nu isi mai vorbeau), unii spun ca au aparut diferente profesionale, altii cred ca a fost o problema personala, oricum ar fi fost studioul avea probleme... asa ca in 1942, Paramount Pictures cumpara complet Fleischer Studios, fratii Fleischer se retrag din activitate, ii schimba denumirea in Famous Studio (redenumit mai tarziu Paramount Cartoon Studios - in 1956) si se concentreaza pe productia de Popeye si nou achizitionatul Superman iar mai tarziu Casper, Little Audry, Herman and Katnip, Baby Huey si altele, dar Popeye ramane motorul principal al studioului!

Suntem in mijlocul celui de al doilea razboi mondial, iar Popeye nu mai e un marinar obisnuit ci este inrolat in US Navy asa ca are si o noua uniforma noua complet alba si acum are un design mai unitar folosindu-se un model sheet aprobat astfel incat indiferent de ce echipa lucreaza, personajele prezinta aceleasi detalii, spre deosebire de Fleischer Studios unde designul avea mici variatii in functie de echipa care facea un anumit episod.

In aceasta perioada multe episoade sunt de propaganda, ba chiar destule dintre ele sunt acum interzise datorita portretizarii negative si stereotipice a japonezilor si germanilor impotriva carora lupta Popeye. In aceste episoade, Popeye e mai mult un instrument de propaganda unde nu iese foarte mult in evidenta personalitatea lui dar se fac si destule episoade cu formula clasica in care Popeye si Bluto se infrunta pentru a o cuceri pe Olive.

Acum Popeye face trecerea de la stilul "rubberhose", caracteristic anilor '30, la un stil de animatie mai detaliat, corpul este mai uman, nu mai e un tub elastic si nici miscarile sale nu mai sunt atat de elastice si "cartoony", pierzandu-si astfel o parte din farmec... S-ar putea spune ca scade si in grad, el nu mai e un capitan de vas ci un simplu marinar, de multe ori nu foarte priceput... 

Tot acum se diminueaza mult si umorul "slapstick" si se trece la un umor mai "matur", mai "de calitate", doar ca scenaristii lui Popeye n-au mai reusit niciodata sa-l faca la fel de amuzant ca in anii '30.

O diferenta notabila de character design, pe langa vestimentatie, sunt OCHII lui Popeye sau mai bine zis ochiul, care acum nu mai e un simplu oval negru, ca in comic strip-ul original, ci este un ochi serios cu glob ocular si pupila, probabil pentru mai multa expresivitate. In variantele de Popeye de mai tarziu se revine la design-ul original:

Fleischer Studios / Famous Studios

Famous Studios produce 122 de scurt metraje (14 alb-negru si 108 color) in perioada 1942-1957 [video], dar, desi angajatii studioului erau cam aceeasi, ceva lipsea... lipseau fratii Fleischer si asta s-a vazut in calitatea desenelor, multe considerate bune, dar nu s-au ridicat niciodata la nivelul celor produse de Fleisher Studios, considerate si astazi cele mai bune!

In 1948, in paralel cu comic strip-ul Thimble Theater din ziare, incepe si seria de reviste de benzi desenate cu Popeye ilustrate de Bud Sagendorf, fiind publicate 171 de numere pana in 1984:

Incepand cu anii '50, Popeye ajunge si pe discuri insotite de carti ilustrate sau chiar mici reviste de benzi desenate semnate de diversi ilustratori:

In 1956, scurt metrajele Popeye au ajuns si la televizor, mediu care devenise tot mai popular si in sfarsit majoritatea americanilor si-l puteau permite. Clasicele desene animate cu Popeye au castigat public nou si au devenit foarte populare crescand astfel si cererea pentru NOI episoade iar in 1960-1962 King Features, prin 6 studiouri diferite de animatie (din SUA, Australia si Cehoslovacia), a produs nu mai putin de 220 de episoade in doar doi ani (comparativ cu 231 episoade produse pana atunci in cursul a 24 de ani!) [video]

Din pacate calitatea acestei serii lasa foarte mult de dorit, nu doar trecerea de la animatia cadru cu cadru (mult mai costisitoare) de pana atunci la animatia limitata si low budget pentru televiziune e problema, dar si nenumaratele erori, cadre repetate si reciclate, cadre in care nu se intampla nimic, fundaluri minimaliste sau absente, cat si povestile neatractive si neamuzante, la care se adauga si scaderea violentei datorita targetarii copiilor (episoade ca "Popeye the giant" fiind printre cele mai greu de urmarit). 

Popeye pastreaza uniforma de US Navy din desenele Famous Studios/Paramount dar nici macar nu e acelasi, cu atatea studiouri implicate, cu regizori si animatori diferiti, designul lui difera de la un episod la altul, mai multe despre asta [aici]. Singurele lucruri in comun ale acestor episoade sunt bugetul foarte mic si vocile si intreg soundtrack-ul inregistrat la New York de King Features si trimise mai departe diferitelor studiouri subcontractate.

sursa imagine: [link]

Cu toate astea, chiar si aceste desene au fost considerate un succes, inregistrand rating-uri bune, atat de popular inca era Popeye! De mentionat e ca in aceasta serie apar NOI personaje preluate din comic strip-ul original: Poopdeck Pappy, The SeaHag, Eugene the Jeep, Castor Oyl si altii.

Aceasta serie produsa pentru televiziune, pe langa simplificarea design-ului si personalitatii tuturor personajelor, vine si cu o schimbare importanta - puternicul Bluto e inlocuit de mai rotunjorul Brutus:

Fleischer Studios / Famous Studios / King Features

Fleischer Studios / Famous Studios / King Features

Desi Bluto a fost creat de Segar si a aparut prima data in comic strip-ul Thimble Theatre starring Popeye in 1932, cei de la King Features au crezut in mod gresit ca personajul fusese creat si aparuse prima data in desenele produse de Fleischer Studios si cum nu detineau drepturile pentru acel personaj au creat un personaj aparent nou, care juca acelasi rol de dusman al lui Popeye.

Bluto in Thimble Theater

In 1978 King Features semneaza un contract cu studioul Hanna Barbera, care domina de departe animatia pt televiziune, pentru a produce noi desene animate: The All New Popeye Hour. Noua serie (167 episoade) incearca sa se intoarca la origini si are mai mult succes ca seria din 1960-1962, dar tot nu egaleaza calitatea episoadelor produse de Fleischer Studios sau chiar Famous/Paramount Studios in "epoca de aur".

Popeye are o costumatia asemanatoare celei clasice din desenele Fleischer (desi culorile sunt putin diferite, mai spalacite - bluza neagra devine albastru inchis iar pantalonii albastri devin bleu) dar pastreaza palaria de marinar din uniforma de US Navy, combinand practic cele 2 design-uri. Si se intoarce la ochiul care e un simplu cerc.

Personalitatea lui este in mare parte aceeasi dar lipseste complet violenta, inclusiv in confruntarile cu Bluto, el folosindu-si acum superputerile doar ca sa ridice greutati sau sa se miste cu viteza iar povestile au foarte putina legatura cu faptul ca e marinar - Popeye se intalneste cu Yeti, face pe Jack si Vrejul de fasole, schiaza, viziteaza castele bantuite etc... Un lucru pozitiv trebuie totusi remarcat - desi vorbim de animatie limitata pentru televiziune, animatorii de la Hanna Barbera se dau peste cap pentru a realiza o animatie cat mai calitativa iar publicul a apreciat asta si a indragit seria!

Tot studioul Hanna Barbera mai produce 2 spin-off-uri: Prehistoric Popeye (in perioada aceea seria Flintstones inca era foarte populara), trio-ul Popeye, Olive, Bluto fiind aruncat in universul dinozaurilor si al inventiilor din piatra...

si Popeye and son (1987) unde personajul principal este de fapt Junior, fiul lui Popeye, care se confrunta cu Tank, fiul lui Bluto. Popeye are acum o imbracaminte casual moderna si prezinta evident o personalitate mult mai domolita, o figura parinteasca sfatoasa si bineinteles non-violenta.

Seria a avut doar 26 de episoade, ceea ce inseamna ca nu a avut succesul sperat si s-a oprit productia. "Popeye and son" face parte din trendul HB de la finalul anilor '80 inceputul anilor '90 de a reinventa si moderniza personaje clasice, alte exemple ar fi: Flintstones Kids (1986), A pup named Scooby Doo (1988), Tom&Jerry Kids Show (1990), Yo Yogi (1991): 

Tot in anii '80, chiar in 1980 mai exact, Walt Disney (fostul competitor) si Paramount Pictures lanseaza filmul Popeye cu Robin Williams in primul sau rol principal, care nu a fost nici pe departe un succes dar ramane o comedie simpatica apreciata de fani. Filmul a iesit pe profit dar nu a fost block buster-ul sperat de producatori (a costat 20 de milioane de dolari si a incasat 60). Foarte laudata pare sa fie distributia actorilor care reusesc sa aduca la viata destul de fidel personajele 2D din comic strip-ul Thimble Theater (sursa principala pentru scenariu)

In urma filmului a ramas Popeye's Village, impresionantul decor din Malta, care inca poate fi vizitat si astazi:

Tocmai in 2004 (la 17 ani de la Popeye and son), cu ocazia aniversarii a 75 de ani de la nasterea lui Popeye, Lionsgate lanseaza (doar pe caseta video, nu si in cinematografe) o noua productie cu faimosul marinar, una 3D bineinteles, care se intoarce la designul si spiritul povestilor clasice: "Popeye's voyage. The quest for Poppy" Animatia rudimentara si povestea slabuta au facut ca acest film sa nu fie prea apreciat si a fost repede uitat de fani.

In 2010, Sony Animation anunta ca a batut palma cu King Features si incepe productia unui lung metraj de animatie Popeye, anuntand mai tarziu si regizorul- Genndy Tartakovki, nimeni altul decat creatorul Dexter's Laboratory si Samurai Jack. Mare fan al lui Popeye si chiar format sub indrumarea unui animator veteran care lucrase la Popeye, Tartakovski anunta ca va crea o animatie moderna dar in spiritul clasic al comic strip-ului creat de Segar si al desenelor Fleischer din anii '30 iar fragmentul de animatie (test footage) ajuns public in 2014 arata exact asta: un Popeye clasic si un umor slapstick caracteristic epocii de aur a desenelor animate dar o animatie moderna superb realizata de echipa lui Tartakovski:

Reactile au fost foarte pozitive, publicul mai mult decat entuziast dar.. din pacate analizele si focus grupurile comandate de conducerea Sony Animation au impins la concluzia ca... ar rezulta o animatie targetata catre... prescolari(!!!) si nu ar avea succesul sperat la Box Office, mai ales din cauza ingrijorarii studioului legat de brand awarness, practic Popeye nu mai era cunoscut publicului... asta, combinat cu incapatanarea lui Tartakovski de a face compromisuri de dragul unor focus grupuri irelevante, au facut ca productia sa se impotmoleasca si pana la urma proiectul sa fie ingropat... mai ales pe fondul haosului creat in jurul companiei Sony de hackerii nord coreeni care incercau oprirea filmului The Interview (o comedie cu Seth Rogan in care CIA-ul incerca sa il asasineze pe dictatorul Kim Jong-un). Astfel, persoanele de decizie de la Sony Animation au inchis capitolul Popeye si au ales in schimb sa produca... Emoji Movie, lansat in 2017 si primit cu pareri mixte de catre public (cu toate astea a fost un succes financiar - a costat 50 de milioane $ si a incasat 217) iar Genndy Tartakovsky a mers mai departe cu proiecte ca Hotel Transilvania, Primal si Unicorn Warriors Eternal. Istoria completa a proiectului: [aici]

Popeye a pierdut astfel o sansa importanta de a reveni intr-un mare stil in atentia publicului de toate varstele... Mai jos cateva schite din faza de preproductie a filmului Popeye:

Mai multe schite si concept art: [aici] si [aici]. A doua zi dupa ce s-a anuntat incetarea oficiala proiectului intreg animaticul, complet cu voci, sunete si muzica, a scapat printre degetele Sony Animations si a fost facut public si bineinteles ca se ridica si poate chiar depaseste nivelul asteptarii! Poate fi vizionat integral [aici]! 

Dupa tentativa de colaborare cu Sony Animation, King Features au decis sa produca singuri (prin studioul WildBrain din Canada) o serie de animatii pentru youtube si in 2018 au lansat "Popeye's Island Adventures" targetata pentru copii (canalul de youtube se cheama chiar Popeye for kids). Personajele sunt intinerite si nu vorbesc deloc (tintind catre un public international) iar pipa lui Popeye e inlocuita de un... fluier, practic s-a renuntat la toate trasaturile care l-au facut pe Popeye faimos si iubit de fani - nu mai mormaie, nu mai pronunta cuvinte gresit, nu-l mai cafteste pe Bluto... iar ce a ramas e doar o trista amintire, fada si neamuzanta. S-ar putea spune ca Popeye s-a intors 180 de grade - daca in anii '30 desenele cu Popeye erau originale, targetate catre adulti, oarecum violente si amuzante, astazi sunt targetate catre copii, sunt generice, non-violente si... non amuzante...

Popeye a avut o istorie mult mai putin tumultoasa in benzi desenate, dupa moartea lui E.C. Segar aflandu-se cel mai mult sub penita lui Bud Sagendorf (n. 1915- d.1994), fost asistent al lui Segar (inca din liceu), care a desenat cele mai multe reviste de benzi desenate [link] incepand cu 1948 pana in 1984 si a continuat atat comic strip-ul zilnic (1959 - 1986) cat si sunday pages pana la moartea sa in 1994. Foarte apreciat de fani, Sagendorf a reusit sa ramana loial personajului original creat tocmai in 1929!

Comic strip-ul zilnic a aparut neintrerupt pana in 1992, fiind scris si desenat de-a lungul timpului de diversi artisti sau echipe de scenarist/desenator: Tom Sims si Doc Winner, Ralph Stein si Bela Zaboly (1939- 1959), Bud Sagendorf (1959 - 1986), Bobby London (1986 - 1992)

Bela Zaboly

Bobby London

Sunday pages au fost desenate de Bud Sagendorf (1959 - 1994) si Hy Eisman (1994-2022), R.K. Milholland (2022 - prezent)

R. K. Milholland

Intre 2019 si 2022, site-ul King Features a publicat webcomicul Popeye's Cartoon Club desenat de diversi artisti fiecare in stilul sau:

Iar din 2022 webcomicul s-a transformat in Popeye & Olive, indepartandu-se destul de mult de originalul Popeye atat stilistic cat si ca poeveste...

In 2022 apare Popeye Variations cu ilustratii si benzi desenate de 75 de artisti:

De mentionat ca exista si o carte intreaga tocmai din1939 despre cum sa desenezi in stilul Popeye, disponibila online [aici]

Tot in 2022 Massive Comics lanseaza seria destul de apreciata Eye Lie Popeye ajunsa la nr. 4 unde gasim personajele clasice intr-o abordare moderna de "superhero comics"

De-a lungul timpului, mai ales recent, au aparut diverse colectii care strang la un loc comic strip-urile zilnice, sunday pages sau benzile desenate aparute inca din 1919 [link]:

Iar la sfarsitul lui 2024 apare "The Art of Popeye: A Masterwork of the Medium" despre istoria comic strip-ului si adaptarea lui in desene animate de catre Fleischer Studios dar si despre celelalte benzi desenate facute de-a lungul timpului. Disponibila [aici]

Popeye a scris istorie atat in domeniul benzilor desenate cat si in animatie. E.C. Segar l-a creat si l-a desenat intre 1929 si 1938, oferindu-i o personalitate si un design unice! Max si Dave Fleischer l-au dezvoltat mai departe cand l-au adaptat in desene animate intre 1933 si 1942, impingandu-l la un nou nivel de popularitate iar Bud Sagendorf i-a oferit continuitate desenandu-l intre 1948 si 1994 in comic strip-uri zilnice, in sunday pages sau reviste intregi de benzi desenate.

Inca din 1937, Crystal City din Texas, spinach capital of the world, a ridicat o statuie in cintea lui Popeye pentru contributia lui la cresterea consumului de spanac. In 1977, Chester, Illinois, orasul natal al lui E.C. Segar, a ridicat o statuie din bronz cu faimosul marinar iar astazi orasul este populat cu 18 statui de personaje din Universul Popeye (le vedeti pe toate aici) iar in 2014, o statuie creata de artistul Jeff Koons a fost vanduta cu 28,4 milioane de dolari.

parada Macy's Day 1950

Doar cateva exemple de jucarii si figurine:

Si un roman grafic interesant la care lucreaza Adam Murphy:

Cu siguranta, Popeye ramane unul dintre cele mai iconice personaje ale secolului al XX-lea si dincolo de popularitatea sa de-a lungul atator generatii si asocierea cu consumul de spanac, Popeye a influentat alti creatori cum ar fi Jerry Seigel (creatorul lui Superman), Charles M. Schulz (Peanuts), Jack Kirby (creatorul lui Batman care a si lucrat ca inbetweener la desenele animate Popeye), Robert Crumb, Genndy Tartakovski si multi multi altii care au crescut citind benzile desenate sau urmarind desenele animate si au dorit sa creeze si ei ceva la fel de original. 

Popeye de Jack Kirby

Pacat ca nu a mai fost preluat cu succes si n-a reusit sa tina pasul cu vremurile, astazi fiind practic necunoscut... la fel ca Betty Boop, Oswald the Lucky Rabbit sau Fred Flintstone, care la vremea lor au facut valuri, dar poate totusi Popeye isi va gasi din nou cutia de spanac.

Extra:

In 1939 vocea lui Popeye (Jack Mercer) s-a casatorit cu vocea lui Olive (Margie Hines):

Extra-extra:

Super Mario s-a nascut din dorinta lui Shigeru Miyamoto de a crea un joc bazat pe triunghiul Popeye, Olive si Bluto dar pentru ca Nintendo si King Features nu au ajuns la o intelegere, cat si din cauza unor limitari grafice, Miyamoto a creat in 1981 Donkey Kong cu Jumpman (care mai tarziu avea sa devina Mario) in locul lui Popeye, printesa (denumita mai tarziu Pauline) in locul lui Olive si bruta Donkey Kong (in rolul lui Bluto).

Schita originala a jocului in care se pot distinge personajele Bluto, Olive si Popeye:

De abia dupa ce Donkey Kong s-a dovedit a fi un succes, King Features a batut palma cu Nintendo pentru a crea jocul video gandit initial de Myiamoto, dar Super Mario si-a continuat drumul spre glorie, bucurandu-se in 2023 chiar de o foarte reusita animatie de lung metraj produsa de Illumination, privilegiu care lui Popeye i-a fost negat, cel putin pana acum...

mai multe [aici] si [aici]

In rest, Popeye a aparut de-a lungul timpului in destul de multe reclame TV prin toate colturile lumii, aducand probabil niste fonduri semnificative catre King Features. El a facut reclama la Bank of America, Knorr, Suzuki, cereale pentru copii, lapte, bere, Doctor Pepper si multe altele, inclusiv lantul de restaurante fast food Popeye's (al carui nume nu are legatura cu el)! Cele mai multe prin anii '80-'90. Destul de multe pot fi vizionate [aici]

alte surse:

-Popeye history timeline: [link]

-Evolution of Popeye: [video]

-Out of the Inkwell: The Fleischer Story [video]

-Was Popeye actually the first comic book superhero: [link]

-When Popeye was the King of Television Cartoons: [link]

-The untold truth about Popeye [link]

-Ninety years of Bluto, or is it Brutus? [link]

-How Popeye changed video games [link]

-Why are 1930's cartoons like that [video]

-Popeye cartoons: [link]

-Popeye comics: [link]

articol de Octav Ungureanu

ilustrator si autor de benzi desenate

editor Revista COMICS

organizator Kids & Bucuresti ComicsFest

Bonus: Un celuloid original Fleischer Studios din 1941. 

In 2014, un alt celuloid din 1934 s-a vandut pentru 12,500 dolari.

Extra Bonus: Episodul pilot al seriei din 1960 reanimat de 63 de animatori fiecare in stilul lui:

Alte articole de acelasi autor despre character REdesign: 

Dexter (Dexter's Laboratory), Anthill Mob (Wacky Races & Perils of Penelope Pitstop), Donald Duck, Lucky Luke, Asterix, Character REdesign prima parte (Mickey, Bugs Bunny, Sonic, Asterix, Popeye, Pif), Character REdesign partea a doua (Nu Pagodi, Garfield, Rocky&Bullwinkle, Jellystone, The Smurfs, Fred Flintstone, Primal), Character REdesign partea a patra (Yosemite Sam & Looney Tunes, Chip & Dale, Pinocchio, SuperMario, Robin Hood & Zootopia, Beavis & Butt-Head)