1. Care au fost primele benzi desenate pe care ati pus mana?2. Cum ati ajuns la ele?
3. Ce v-a atras si ce v-a făcut să le cititi?
4. Ce v-a făcut să căutati si alte benzi?
5. Ce căutati la început într-o bandă desenată?
6. Ce căutati acum într-o bandă desenată?
7. Ce îti oferă banda desenată spre deosebire de alte medii?
intrebari propuse de webcomics.ro
1. prima revista pe care am pus mana a fost un fel de Mickey Parade adus de cineva din franta.
ReplyDelete2. am gasit intamplator in podul bunicilor
3. mi-au placut aventurile - desi nu intelegeam franceza, nici macar nu stiam sa citesc. mi-au placut personajele si cum era totul desenat. era prima data cand ii vedeam pe mickey si donald altfel decat in desene animate.
4. mi-a placut intreaga experienta si vroiam mai mult!
5. in primul rand ma uit la cum sunt desenate, apoi la personaje, poveste, diaologuri etc dar daca vizual nu ma atrage e egal cu 0 pt mine
6. la inceput cautam ORICE FEL de benzi desenate, oricum nu se gaseau tampenii iar acum caut ce am zis mai sus
7. imi ofera posibilitatea sa studiez fiecare cadru, fiecare personaj, fiecare detaliu si pot reveni asupra lor oricand plus caaaa: ce poate fi mai frumos decat o poveste in imagini?
Introduci un bias pentru benzile cu supereroi.
ReplyDeleteJust Saying.
Mersi că le-ai pus!
1. Primele benzi desenate au fost cele cu Pif et Hercule si Rahan.
ReplyDelete2. Le-am primit mostenire de la varul meu care plecase in Germania si nu le-a luat cu el.
3. Ca si Octav, nici nu stiam sa citesc pe atunci, dar m-a atras grafica, m-au atras culorile, felul in care erau desenate, cat de pline de actiune erau...De tradus mi le traducea mama si astfel puteam sa si inteleg ce se intampla.
4. Un raspuns valabil pentru punctele 3,4,5,6 este: m-a atras si ma atrage grafica, num sunt realizate, cat de bine este desenat. Nu ma intereseaza in mod special scenariul sau dialogurile, doar calitatea desenelor, felul in care sunt asezate in pagina si cursivitatea lor.
7. Reproduc o parte din raspunsul lui Octav, da, pot sa studiez de aproape cadrele, cum sunt trase liniile, umbre, lumini, de unde vine lumina si cum influenteaza personajul pe care cade, in plus o banda desenata are that something pe care numai pasionatii il vad...si in plus, pentru cei carora le place mirosul cartilor, mirosul ala de hartie, ei o sa ma inteleaga cand spun ca imi place mirosul lor :))(al cartilor).
1. Primele benzi desenate au fost PiF. Aveam o colectie destul de babana. Mai am niste ramasite.
ReplyDelete2. Pai erau mostenire de la mama.
3. De citit nu prea le citeam ca erau in franceza si eu eram prea mica ca sa inteleg. Imi mai traducea muti cand avea timp:D De atras m-a atras umorul in special Gai Luron
http://pif.power-heberg.com/images/_bmpapif1.jpg
4. Pai imediat a devenit pasiunea mea nr.1 si n-am mai putut trai fara.
5. La inceput ma captivau desenele, moacele personajelor, le studiam ore in sir cum arata, cum sunt imbracate. De ce a facut fatza aia... ce a vrut sa spuna cu expresia aia....
6. Umor, cuteness, imaginatie debordanta... cu alte cuvinte cand citesc un comic vreau sa ma deconectez si sa intru in alta lume.
7. Imi ofera libertate. Poti face orice intr-o banda desenata, nu exista bariere.
ha ha ha, ce amuzant mi se pare faptul ca am facut toti cunostinta cu BD-urile cam in aceleasi circumstante :D special am scris intai si apoi am citit ce ati scris si voi si ma surprinde ca am scris cam aceleasi lucruri :D
ReplyDeletePoate ar trebui să explic și eu, dar aș strica ce continuitate s-a creat.
ReplyDeleteOh well,
ReplyDeleteNu știu care au fost primele benzi pe care le-am citit, probabil ceva găsit în biblioteca școlii, oricum, ceva ce nu mi-a atras atenția. Am avut o incursiune de vreun an-doi în manga, dar nu știu câtă legătură are cu interesul de acum pentru banda desenată în mare. Prima bandă desenată care mi-a plăcut cu adevărat din cauza calității ei și nu doar că era ceva straniu și diferit, a fost Sandman de Neil Gaiman, desenată de diverși.
Am ajuns la ele prin metode neortodoxe, mânat de conștientizarea faptului că filmele și jocurile făcute după benzi desenate(nu numai cele cu supereroi) erau produse submediocre care nu reflectă calitatea și spiritul originalelor. Apoi mulțumită unei călătorii în SUA și prădând colecția unchiului meu de benzi comandate de pe Amazon mi-am lărgit biblioteca și cunoștințele.
În primă fază le-am citit din motivul enunțat mai sus, dar și din cauza faptului că erau atât de ciudate. E o cultură insulară clădită în jurul lor, dar periculos de imersivă odată ce s-a pătruns în ea, iar reflecțiile din restul culturii populare nu le fac deloc onoare, lucru valabil indiferent de arealul geografic din care le privim.
Sandman m-a făcut să caut serios alte benzi și alți autori. Trebuia să vad dacă mai e ceva ca ea.
La început, pe lângă faptul că ajunsesem să compar orice altă bandă cu cea a lui Gaiman, căutam arta ca a lui McKean și probabil ca a lui Druillet(dacă aș fi știut atunci de el). Chestii spectaculoase, expresioniste, pagini care abandonau forma clasică, conta mai puțin ideea de secvență, de subtilitate sau cât de bine se integra textul în imagine. Iar în materie de poveste, bănuiesc că mă atrăgea metatextul și mitologiile(tradiționale, moderne, artificiale, nu prea conta).
Acum am ajuns să caut permutări între paginile lui Steranko și Crepax, linii ca ale lui Miller (pe care cred că le-a împrumutat de la Goseki Kojima și Panter) și stilul adoptat Jean Giraud când se semnează drept Moebius(cu toate că nici cu cel inițial nu mi-e jenă). Iar la partea de scenariu, pe lângă realizarea sa competentă(și aerisită dacă se poate) îmi place să mi se ofere o motivație a transpunerii poveștii în bandă desenată și nu în alt mediu, dar și o viziune artistică de oarece corență. Vreau să văd că cel care o face simte că trebuie să comunice ceva despre lumea în care trăiește și mai ales să mă convingă de necesitatea acestei comunicări.
Banda desenată are o densitate în informația oferită(raportată la timp, nu la spațiu) care mie mi se pare egalată poate doar de cele mai baroce filme și opere, iar acolo intervin mai multe simțuri. De asemenea, are un mult mai larg acces la câteva stiluri estetice(printre care și cel erotic) decât orice alt mediu, ceea ce-i deschide posibilități narative pe care un filmul sau proza nu le au decât în mânile celor mai mari artiști.