Asa cum v-am obisnuit, chiar inainte de Craciun lansam o noua editie a revistei Comics KIDS! Am ajuns deja la editia nr. 10!
Asteptam operele micilor si tinerilor creatori cu varste intre 5 si 16 ani pana pe 12 Decembrie la adresa comics[arond]revistacomics[punct]ro
Trebuie sa fie banda desenata (minim 3 cadre), format A3, A4 sau A5 pe inaltime, pot fi lucrate digital (fara AI bineinteles) sau pot fi desenate, colorate, pictate pe hartie si apoi scanate sau chiar si pozate (dar atentie parinti! trebuie pozate drept, fara umbre si la rezolutie buna! Intre 1 si 4 pagini, tema la alegere!
Pentru cea mai recenta editie (pe care o puteti citi aici) lansata la Kids ComicsFest, am primit peste 200 de pagini din care am selectat cele mai bune benzi desenate pe fiecare segment de varsta de la 5 la 16 ani.
Revista saptamanala Pif a fost un adevarat fenomen in Franta si nu numai, rivalizand si depasind revistele belgiene de benzi desenate Spirou si Tintin, ajungand si la un milion de exemplare vandute si publicand in paginile ei serii ca Asterix, Lucky Luke, Rahan, Corto Maltese, Blueberry, Bill et Boule, Leonardo, Arthur, Iznogood, Smith et Wesson, Marsupilami, Placid et Muzo, Docteur Justice, Teddy Ted, Gaston La Gaffe si multe multe altele.
Fiind editata de Partidul Comunist Francez, revista Pif ajungea inainte de 1989 si in mainile catorva norocosi din Romania, 9000 de exemplare mai exact, dar suficiente pentru a circula imprumutate si rasimprumutate prin mainile multor copii si adolescenti care s-au indragostit iremediabil de Pif si de banda desenata in general.
Mai multe despre Pif in Romania:
-"Povestea revistelor franțuzești de stânga Pif și Rahan. Cum se făcea contrabandă cu benzile desenate și gadget-uri în comunism" [aici]
-"Vaillant Pif, Un fenomen cultural fără frontiere" [reportaj TVR]
-"Pif - jucaria preferata a unei generatii" [aici]
-despre expozitia din 2012 "Pif in Romania un erou al epocii de aur" [aici]
Urmeaza un articol preluat si tradus de pe bdzoom.com: autor: Henri Filippini, titlul original "Pif le chien : histoire d’une tragédie éditoriale", articol completat pe parcurs cu imagini si la final cu cateva noutati.
După cel de-al Doilea Război Mondial, cotidianul L'Humanité, organul oficial al Partidului Comunist Francez, a publicat benzile desenate cu Motanul Felix. Planul Marshall, imaginat de această Americă urâtă și puternic combătut de comuniști, a determinat cotidianul să abandoneze publicarea aventurilor felinei americane, pe 29 februarie 1948. În numărul din 26 martie, Pif a apărut pentru prima dată în ziar, anunțându-și sosirea, sub forma a patru imagini în numerele datate duminică, 28 martie, și luni, 29 martie 1948. În căutare de hrană, curajosul câine strecoară un os de dinozaur, provocând furia paznicului muzeului în care se strecurase. Un câine, și ce câine, tocmai a alungat o pisică din paginile cotidianului care, la acea vreme, avea un public mult mai numeros decât cel de astăzi.
Această bandă desenată, care nu poartă încă o semnătură, este opera caricaturistului spaniol José Cabrero Arnal, asistat de Pierre Olivier pentru text. Redactor la săptămânalul Vaillan t, Pierre Olivier este deja autorul scenariilor pentru aventurile lui Placid și Muzo pe care același Arnal le animă în săptămânal, încă din 1946. Credincioșii „celui mai captivant ziar” vor trebui să aștepte până pe 21 decembrie 1952 (nr. 397) pentru a-l vedea pe Pif sosind, ieșind dintr-un pachet oferit de Moș Crăciun tinerilor cititori. Între timp, „Pif câinele” îi cucerește pe cei ai căror părinți citesc zilnic și periodicele paginilor pentru tineret ale L'Humanité dimanche .
Câine vagabond la început, Pif și-a găsit o familie care să-l primească la sfârșitul anului 1949: unchiul Césarin, mătușa Agathe și fiul lor Doudou.
Jose Cabrero Arnal:
Născut pe 6 septembrie 1909 în Aragon, în Castilsabas-Loporzano (un sat din provincia Huesca), José Cabrero Arnal și familia sa s-au mutat la Barcelona, unde tatăl său a devenit ofițer de poliție pentru a scăpa de sărăcie. Dulgher ucenic la 14 ani, student la mecanică... Are o singură pasiune: desenul. A publicat primele sale benzi desenate la vârsta de 18 ani în ziarul TBO (benzi desenate în spaniolă), unde a animat personaje destul de apropiate de viitoarea familie Césarin. Foarte repede, Arnal a devenit un artist de renume în Spania, desenând pentru KKO , Pocholo , unde a creat „Top le chien” (un strămoș al lui „Pif”).
În iulie 1936, s-a alăturat armatei republicane, luptând împotriva trupelor lui Franco până la înfrângerea din februarie 1939. Forțat să fugă, a fost arestat de poliția franceză și închis în lagărul de concentrare din Argelès. A servit apoi în lagărele din Saint-Cyprien și apoi din Agde, unde s-a alăturat Companiilor de Muncitori Străini.
Arnal la Mauthausen
Fugind de germani și întors de Elveția, a fost luat prizonier și deportat la Mauthausen pe 27 ianuarie 1941. A trăit în iad acolo până pe 5 mai 1945, când a fost eliberat de Divizia 11 Cavalerie americană. Un om distrus și bolnav s-a prezentat la redacția săptămânalului Vaillant , unde și-a publicat primele desene în ianuarie 1946, propunând prima planșă din „Placid și Muzo” în numărul 56 din 16 mai 1946. Stilul său rotund și prietenos, inspirat din universul Disney, i-a cucerit rapid pe tinerii cititori care au îndrăgit ursul și vulpea încă de la debutul lor pe prima pagină a săptămânalului. Aveau să aștepte șase ani și sosirea „câinelui Pif” pentru a fi alungați, dar tatăl câinelui se numește tot... Arnal!
Nerecuperându-se niciodată cu adevărat după perioada petrecută în lagărul de concentrare nazist, Arnal a lucrat încet, prea încet pentru angajatorii săi, care trebuiau să-i găsească înlocuitori. La începutul anilor 1950, Arnal trebuia să producă 6 benzi zilnice din „Pif le chien”, o pagină de duminică pentru L'Humanité dimanche, o pagină din „Pif le chien” și o altă pagină din „Placid et Muzo” pentru Vaillant; ca să nu mai vorbim de coperți, ilustrații, reclame... Nu tocmai ideal pentru un om care tocmai trăise experiența lagărelor de concentrare. Dacă Jacques Nicolaou s-a dovedit a fi un succesor pe măsură pentru „Placid și Muzo”, pe care i-a animat până la dispariția lor, rămânând fidel firului narativ original, nu a fost la fel pentru „Pif, câinele”, care, de-a lungul anilor, a cunoscut ce e mai bun... și ce e mai rău!
Din 1950 Pif a inceput sa fie desenat si de MAS - Roger Masmontiel. El avea să producă peste 13.000 de benzi până la pensionare. El a fost cel care, de la intrarea personajului în Vaillant, a secundat și apoi a asigurat producția completă a paginii care a devenit o pagină dublă în 1956.
Poate mai mult decât Arnal, Roger Mas îi conferă adevărata sa identitate lui „Pif”, ocupându-se de glume, energizând antagonismul dintre Pif și Hercule, construind cu dragoste atmosfera rurală în care evoluează personajele sale. Sub creionul lui Mas, „Pif” devine vedeta incontestabilă a ziarului Vaillant, până la punctul de a împinge redacția să schimbe numele ziarului, care devine Vaillant, le journal de Pif cu numărul 1038 din 4 aprilie 1965, înainte de a prelua titlul de Pif-Gadget în 1969.
Cu această ocazie, aventurile câinelui Pif trec de la două la patru pagini. Din nou, Roger Mas este cel care îl creează pe „Pifou” în numărul 684 al revistei Vaillant din 12 iunie 1958. Fiul natural al lui Pif, cățelușul ale cărui singure cuvinte sunt - după o oarecare ezitare - glop-glop, devine foarte repede la fel de popular ca ceilalți membri ai familiei Césarin. În ciuda acestei noi descoperiri, care îmbogățește universul imaginat de Arnal și deja mult transformat de remarcabila sa operă, Roger Mas este din ce în ce mai puțin tolerant față de obligația impusă de redacție de a indica mențiunea „după C. Arnal”. Această mențiune permite managerilor săptămânalului să plătească drepturi de autor lui Arnal, care, epuizat și bolnav, lucrează din ce în ce mai puțin. Dorind să zboare pe cont propriu, Mas își abandonează munca pentru „Pif” în Vaillant în 1967 (numărul 1143), livrând de acum înainte pagina săptămânală a „Pifou” și apoi crearea „Léo bête à part”. În L'Humanité și L'Humanité dimanche , el va continua aventurile lui Pif fără a modifica vreodată conceptul. Din păcate, nu este cazul în Vaillant ...
Pif nu se mulțumește să fie vedeta incontestabilă a revistei Vaillant și L'Humanité, ci este și eroul altor reviste si albume care îi poartă numele. În primul rând, Aventurile câinelui Pif , ale cărui coperți superbe sunt realizate de Arnal, mărturisesc măiestria grafică a designerului catalan. Din 1950 până în 1953 (12 numere), din 1954 până în 1957 (16 numere) și, în final, din 1958 până în 1967 (112 numere), această publicație oferă în principal benzile desenate publicate în L'Humanité. Mas ilustrează, de asemenea, „Memoriile lui Pif”, precum și „Noile aventuri ale lui Spoutnik”.
La începutul anilor '60 situația financiară a revistei Vaillant a devenit dificilă, anunțându-se publicarea seriei POCHE (buzunar) pentru a-i oferi oxigenul esențial supraviețuirii. Lansat pentru prima dată în decembrie 1962, Pif poche a avut un succes imediat cu formula sa de 100 de glume/100 de jocuri, care a depășit rapid 150.000 de exemplare. Sub o copertă de Mas, această publicație trimestrială (care a devenit lunară trei ani mai târziu) a retipărit inițial benzile desenate din L'Humanité în format de buzunar, apoi a oferit noi glume, majoritatea desenate de Louis Cance, până când titlul a dispărut la numărul 321 în 1992.
La Vaillant, un nou artist a apărut în iunie 1967: Louis Cance, a cărui semnătură va trebui să aștepte câțiva ani înainte de a apărea. Născut în Cantal (unde locuiește și astăzi) în 1939, Louis Cance, după ce a început în presa populară („Red Devil” în Johnny Texas ), a colaborat cu Lisette , Record , Amis-Coop... înainte de a se alătura lui Vaillant , unde i s-a oferit readucerea „Pif le chien”, în timp ce Arnal livra ocazional o poveste inedită. Pasionat de benzi desenate, Louis Cance a animat revista Hop! timp de patruzeci de ani . Apropiat de Arnal, stilul său a devenit mai personalizat de-a lungul anilor, fără a găsi rotunjimea bunăvoință a lui Mas. La început, Pif și Hercule își continuă aventurile în cadrul familiei Césarin, din păcate fără popularul Pifou pe care Mas l-a luat cu el pentru a-și anima propriile glume.
Dacă februarie 1969 a marcat sosirea lui Pif-Gadget , din păcate, a marcat și dispariția lui Tonton, Tata și Doudou din lumea aventurilor lui Pif. Câinele și pisica aveau să trăiască de acum înainte ca locuitori ai orașului, să călătorească prin lume și să devină mai umani. O eroare fatală, datorată unei echipe editoriale care credea că copiii din epoca gadgeturilor erau deranjați de acești eroi din alte vremuri. O abordare curioasă, având în vedere că ziarul tocmai își luase ca titlu numele acestui erou presupus demodată. Era cam ca și cum le-ai cere autorilor cărții „Boule et Bill” să-i mute într-o clădire socială sau „Lucky Luke” să călătorească în spațiu. Louis Cance a trebuit să aștepte până în 1971 pentru a putea în sfârșit să-și semneze numele pe cele cinci pagini săptămânale impuse de la noua formulă, povești ale căror scenarii au fost scrise de Patrice Valli, Jean-Marie Nadaud și Christian Godard.
Ideea creării unui atelier „Pif” a fost în aer încă de la nașterea Pif Gadget , dar va dura câțiva ani până când acesta va deveni realitate. Michel Motti, născut în 1934, este responsabil de managementul său, înconjurat de doi tineri designeri talentați: Yannick (Hodebert), care a animat ulterior cu succes gagurile Hercules, și Jacques Tabary, fratele designerului „Iznogoud”. De-a lungul anilor, echipa a crescut cu François Corteggiani, François Dimberton, Rachid Nawa, Clod (Onești), Giorgio Cavazzano, Totaro, Luciano Gatto, Carmen Levi, Cober, Scott… Au apărut noi parteneri, buni sau răi: Doctorul Kifelkloun, Pamela, Krapulax, Profesorul Belpomme… și chiar Tonton, Tata și Doudou, restilizați în mod ciudat, care au încercat o scurtă revenire la mijlocul anilor 1980.
Pif, un erou din țara noastră, interpretat de un artist de benzi desenate, și-a pierdut treptat identitatea în timpul acestei desfrâuri a autorilor însărcinați să-l transforme într-un nou „Mickey Mouse”. Presa franceză de benzi desenate comuniste a privit întotdeauna cu curiozitate spre Statele Unite în materie de benzi desenate.
In 1989 a fost lansata si seria de desene animate "Pif et Hercule" - 130 de episoade
Ziarul și-a multiplicat formulele, fiecare mai hazardată decât precedenta, până în acea zi neagră din ianuarie 1994, când Pif-Gadget a dispărut de pe chioșcurile de ziare după ce a fost cumpărat de un antreprenor în construcții. „Câinele Pif” a murit odată cu el, prea zdruncinat în ultimii ani ai vieții sale pentru a le lăsa cititorilor vreun regret.
În iulie 2004, fanii Pif-Gadget au fost surprinși să-l găsească disponibil la chioșcurile de ziare locale. A fost publicat lunar de L'Humanité , cu François Corteggiani în funcția de redactor-șef bine intenționat. Această revistă copioasă oferă povești complete, inclusiv aventurile câinelui Pif. Pif este mereu flancat de Hercule, desenat de Chicco (alias Bernard Ciccolini), cu un stil departe de cel al creatorului său. Olivier Fiquet, Fourneuf și René Mazyn se succed, multiplicând stilurile și temele, ca și cum noua echipă editorială nu și-ar fi învățat lecția. Pif-Gadget a murit a doua oară în decembrie 2008. mai multe despre asta [aici]
O mică speranță la François Corteggiani, confruntat din nou cu personajul, care din 2013 a reînviat banda desenată zilnică în paginile L'Humanité , semnându-l pe Kort . O încercare interesantă oferită prin culoare și reconectare cu originile personajului.
Viața haotică și moartea anunțată a lui „Pif le chien” mărturisesc o adevărată harababură, orchestrată de o succesiune de pseudo-editori din lumea politică care, în câțiva ani, au distrus munca echipei inițiale a săptămânalului Vaillant . La aceasta trebuie adăugată o politică abracadabră de gestionare a albumelor. O duzină de edituri, o alegere curioasă de material care nu include opera lui Roger Mas, autorul care a permis „Pif”-ului lui Arnal să crească.
articolul original de Henri Filippini [aici]
Completare articol/continuare istorie Pif:
In perioada 2015-2017 Pif prinde din nou viata intr-o noua formula cu 192 de pagini si aparitie trimestriala: Super Pif, dar din pacate si aceasta publicatie se opreste dupa 9 numere. Le gasiti pe toate [aici]
In paginile acestei reeditari a revistei Pif, autorul roman Mircea Arapu semneaza episoadele cu Placid et Muzo si mai tarziu chiar episoadele cu Pif. Mai multe [aici] "Povestea lui Mircea Arapu desenatorul lui Pif"
In 2020 se lanseaza Pif Le Mag, cu o primire nu foarte calduroasa din partea fanilor, si continua sa apara pana in prezent.
Reprezentare deloc fericita cu care s-a lansat Pif le Mag
In iunie 2025 apare albumul de 64 de pagini "Itineraire d'un chien rouge" de Rich (Richard Di Martino)
"Pif se înrolează în Războiul Civil Spaniol, luptând împotriva fascismului și nazismului. Deportat la Mathausen, este eliberat și apoi se stabilește în Franța pentru a deveni caricaturist pentru copii. O biografie a lui Arnal, tatăl câinelui Pif, interpretat de Pif!"
Vineri 17 octombrie ora 18:30 se verniseaza expozitia "Pif o aventura in Romania" la galeria "Maeștrii Ilustrației și Filmului de Animație - MIFA". Expozitie conceputa de Dodo Nita. Afis semnat Mircea Arapu, mai multe [aici]
"Vineri, 17 octombrie, ora 18:30 are loc vernisarea expozitiei documentare "PIF - o aventură în România", conceputa si curatoriata de istoricul benzilor desenate, Dodo Niță. Afisul este realizat de cunoscutul grafician Mircea Arapu, nu doar un creator de Pif si alte personaje ale publicatiei, dar si un pifofil neobosit si bun cunoscator al istoriei revistei. Mise en place expozitional asigurat de Galeria MIFA.
In perioada week-end-ului 18-19 octombrie, programul de vizitare va fi intre orele 11-18, ultima intrare la ora 17h. Copiii au acces gratuit.
Pe perioada derularii expozitiei (octombrie 2025 - aprilie 2026) se vor desfasura conferinte, intalniri si alte evenimente dedicate revistei si fenomenului social din jurul ei. O monografie dedicata acestui subiect este in lucru si va fi lansata in curand."
Nu este o istorie foarte detaliata a lui Batman ci o introducere pentru neinitiati, doar o trecere rapida prin principalele momente din evolutia cunoscutului personaj, dar si cu cateva detalii picante.
Povestea lui Batman incepe cu o controversa chiar cu ceva timp inainte de prima aparitie in benzi desenate: in 1932 Frank Foster a creat un supererou numit Batman sau Nightwing pe care l-a propus fara succes editurilor de benzi desenate din New York (printre care si National Allied Publications care avea sa devina mai tarziu DC Comics):
schite pentru Batman/Nightwing de Frank Foster
Mare i-a fost mirarea cand peste cativa ani a vazut un personaj foarte similar cu ce propusese el! Degeaba a cerut explicatii pentru ca editorii nu l-au bagat in seama. Mai multe despre asta [aici] si [aici]
Impulsionat de succesul lui Superman si inspirat de inventiile lui DaVinci dar si de filmul mut The Bat din 1926, Bob Kane a creat un supererou cu atributele unui liliac:
concept initial pentru Batman de Bob Kane
In dezvoltarea personajului, Bob Kane a apelat la scenaristul Bill Finger, care i-a sugerat o serie de imbunatatiri in urma carora a rezultat Batman asa cum il stim azi: in loc de aripi de liliac Bill Finger a propus o mantie care sa semene cu niste aripi si la nevoie chiar sa se intinda ca niste aripi, a sugerat o paleta de culori mai inchisa, mai potrivita unui supererou nocturn si tot el a sugerat pentru mai mult mister si masca iconica:
Asa isi face aparitia The Bat-Man in Detective Comics nr.27 din mai 1939:
Un exemplar al revistei cu prima aparitie a lui Batman, cumparata in 1939 cu 10 centi a fost vanduta in 2023 cu 1,74 milioane de dolari:
Numele de Bruce Wayne, nascocit tot de Bill Finger, este o combinatie intre razboinicul scotian Robert the Bruce si revolutionarul american Anthony Wayne:
Desi oficial Bob Kane inca e creditat de multi ca fiind creatorul lui Batman, cunoscatorii il considera pe scenaristul Bill Finger ca fiind adevaratul geniu creator:
Bill Finger, scenarist si coreator Batman
Bob Kane a reusit prin contractul sau cu editura sa fie singurul creditat si platit pentru benzile desenate cu Batman, iar el la randul lui a subcontractat scriitori ca Bill Finger si desenatori ca Jerry Robinson care sa creeze pentru el. Dand dovada de moralitate indoielnica si lipsa de etica profesionala Bob Kane a fost prins inclusiv copiind cu nerusinare de la alti artisti:
cadru de Hal Forester copiat in Batman de Bob Kane
coperta de Todd McFarlane copiata de Bob Kane in 1989
Bob Kane
mai multe despre indoielnicul si multi spun netalentatul Bob Kane [aici]
Dar ca sa ne intoarcem la Batman, popularitatea lui a crescut foarte repede ajungand sa domine seria Detective Comics odata cu maturizarea sa atat ca design cat si personalitate si pe masura ce apareau alte elemente atat de iconice azi cum ar fi Bat-mobilul sau semnalul sau:
Semnalul lui Batman e inspirat din filmul mut The Bat din 1926:
cadru din filmul The Bat 1926
La doar un an de la prima aparitie, Batman primeste in 1940 propriul titlu de revista:
Rand pe rand isi fac aparitia dusmanii iconici ai lui Batman pentru care Bill Finger s-a inspirat din galeria de personaje negative neobisnuite din comic strip-ul Dick Tracy
Popularitatea lui Batman cunoaste inca o crestere semnificativa in 1943 o data cu publicarea comic strip-ului Batman and Robin in numeroase ziare din America.
Tot in 1943 Batman e adaptat de catre Columbia Pictures intr-o serie de 15 scurt metraje low buget pentru cinema in care Batman era de fapt un agent secret al guvernului american luptand inclusiv cu spioni japonezi, fiind in mijlocul WW2. In aceasta serie apare prima data pestera lui Batman.
In anii '50 in lupta cu "coruperea mintilor copiilor" de catre benzile desenate violente este introdus Comics Code Authority si multe din titlurile anilor '40 dispar dar Batman se adapteaza, devine mai prietenos si mai putin violent, pierzandu-si mult din grit-ul si darkness-ul care l-au facut atat de popular... Acum apar Bat-Woman si Bat Girl. Tot acum se formeaza si Justice League of America
In 1966 ABC produce o foarte populara, amuzanta si longeviva serie pentru televiziue. Succesul seriei cu carismaticul Adam West in rolul principal a facut ca vanzarile de benzi desenate, jucarii si alte produse cu Batman sa explodeze! Inclusiv vanzarile de televizoare color au crescut in America!
In 1968 apare si prima serie animata cu Batman produsa de studioul de animatie Filmation:
Si in 1977 tot Filmation continua cu seria ceva mai reusita "The New Adventures of Batman":
Cam in aceeasi perioada Batman aparea si in Super friends produs de Hanna Barbera, ambele serii cu destul de multe stangacii in animatie, mai multe [aici]
Iar in 1987 tot Frank Miller il intoarce pe Batman la inceputurile povestii lui in Batman Year One ilustrat de David Mazzucchelli, si aceasta banda desenata a fost mai tarziu adaptata intr-o animatie: [trailer]
In 1989 Batman ajunge pe marele ecran cu o trilogie de lung metraje cu mult inainte de moda filmelor cu supereroi: Batman, Batman Returns (1992) si Batman Forever (1995) cu Michael Keaton in rolul principal si Jack Nicholson in rolul lui Joker, Danny DeVito ca Pinguinul, Michelle Phieffer - Cat Woman si Jim Carey - The Riddler
In 1992 Warner Bros lanseaza mult aclamata si premiata serie (4 premii Emmy) "Batman The Animated Series" considerata foarte fidela personajului si targetata catre adolescenti si un public adult, nu copii.
In 1999 se lanseaza Batman Beyond - actiunea se petrece in 2039 cand batranul Bruce Wayne il antreneaza pe noul Batman - Terry McGinnis.
In 2005 avem trilogia lui Christopher Nolan - Batman Begins, The Dark Knight (2008) si The Dark Knight Rises (2012) cu Christian Bale in rolul lui Batman. The Dark Knight, cu deja legendarul Heath Ledger in rolul lui Joker, a depasit un miliard de dolari incasari (!!!) si se considera ca a lansat seria de filme cu supereroi care a invadat si suprasaturat marele ecran.
Au urmat si alte filme, animatii si serii animate, jocuri video si bineinteles benzi desenate, prea multe pentru a le enumera pe toate fara a rata vreun titlu! Batman e peste tot, a trecut testul timpului, continua sa evolueze si sa se adapteze si nu cred ca ne vom desparti de el prea curand!
Iar evolutia simbolului lui Batman e o alta poveste:
