arhiva revista Urzica

Cele 842 de reviste SE POT RASFOI in baza parolei COLURZ: [link]

 

Continut Club Minigrafic nr.1

 

Ce găsești în primul număr Club MiniGrafic? Toate astea PLUS un dublu poster cu Dog Man pe o parte și coperta acestei ediții pe cealalată parte. Grăbește-te și ia-ti exemplarul tău din librarie pentru că mai e puțin și apare și nr.2!

Club MiniGrafic nr.1 se poate comanda de aici [link] 

Cartoon houses

Avem aici o mica colectie de CARTOON HOUSES. Foarte interesant cum fiecare are propriul stil, propria personalitate si surprinde atmosfera animatiei din care face parte. Pe unele parca le si auzi: 

Imagini mai mari si mai multe [aici]

Interviu cu animatorul Bujor Stefanescu

"Cînd am sosit în Spania mi-as fi dorit ca foștii colegi de la Animafilm să aibă curiozitatea și sa mă întrebe cum se lucrează aici. Nimeni n-a făcut-o spre surprinderea mea. La început am înțeles ca exista frica, dar nici după 89 nu m-a întrebat nimeni. Atunci nici eu n-am insistat. Am trimis câteva cărți de animație la cine mi-a cerut si chiar am trimis de lucru la un grup de colegi de trei persoane timp de vreo 4 ani. A fost foarte greu fără internet. Nu mai intru în amănunte."

www.instagram.com/stefanescubujor 

Animation Showreel: vimeo.com/256232375

RevistaCOMICS: Când ați început să lucrați în animație ?

Bujor Ștefănescu:  La 16 ani, data legala in Romania pentru a fi angajat, m-am angajat la Animafilm. In 1972. 

Animafilm

RevistaCOMICS: Cum a fost în perioada în care ați lucrat la Animafilm? La ce filme ați lucrat? Care era atmosfera ? Care erau procedurile?

Bujor Ștefănescu: Am început sa lucrez ca intermediarist. Un an de zile. Apoi am trecut la animație. La început am prins etapa de sfarsit a lungmetrajului Robinson Crusoe si am continuat sa lucrez la diferite filme pentru diferiți regizori. Primul a fost Victor Antonescu - de la el am invatat principiile animatiei si el mi-a dat posibilitatea sa invat. Îi sunt foarte recunoscător. Am început sa lucrez la filmul Scoala Amorasilor. Apoi au urmat multe alte filme, cele mai importante fiind episoadele de la seria Bălănelsi Miaunel, unde am semnat regia la trei din ele înainte de a pleca in Spania. Se lucra in mod tradițional pe hârtie ca in toata lumea, desenele se copiau pe acetofan si se pictau. Diferenta cu restul țărilor era ca munca de copiere era manuala. Existau conturiste care copiau desenele cu toc si penita cu tus negru. In Spania lucrul asta era mai ușor si rapid. Se foloseau Aparatele de fotocopiat. Păstrau si calitatea desenului. Admosfera era extraordinara. Abia așteptam sa ajung la studiou. Eram prieteni cu toții. Lucram din pasiune.

RevistaCOMICS: Care e cea mai placută amintire din perioada Animafilm?

Bujor Ștefănescu: Toata perioada in care am lucrat la Animafilm a fost de frumoasă amintire.

RevistaCOMICS: Care e cea mai neplacută experientă de la Animafilm?

Bujor Ștefănescu: Cea mai neplăcută a fost desfacerea contractului de munca. Aflasera ca imi depusesem cererea de plecare. A doua zi un sectorist s-a prezentat acasă la mine sa mă întrebe unde lucrez. Ce coincidență. Noroc ca fusesem prevazator si aveam un compromis cu Cooperativa Arta Aplicată unde am lucrat un an de zile.

 

RevistaCOMICS: Ce v-a facut să plecati peste hotare?

Bujor Ștefănescu: A fost un cumul de motive nu doar unul singur. Situatia economica din țara era dezastuoasa. Eu aveam printre cele mai mici salarii din studiou si nu vedeam perspective optimiste la orizont. Din punct de vedere profesional îmi doream sa invat mai mult, dar nu existau posibilități. Nu puteam sa ies din tara, nu existau cărți despre animație, nici filme sau posibilitatea de a studia filmele la o moviola măcar. Nu exista internet. 

RevistaCOMICS: Cum a fost trecerea de la Animafilm la animatia din Spania?

Bujor Ștefănescu: Am ajuns in Madrid pe 4 septembrie 1982 într-o sambata si luni din următoarea saptamana cu ajutorul unui fost coleg, am început sa lucrez la studioul Cruz Delgado la lungmetrajul Aventurile lui Guliver. Nu stiam sa vorbesc spaniola dar limbajul desenului animat nu are nevoie de prea multe cuvinte. Animatia se făcea la fel ca in România pe hârtie care avea niște găuri ce intrau într-un pivot ca sa nu se miște. Diferenta e ca aici pivotul era in partea de jos si nu sus. Personal am considerat ca sus era mai comod dar m-am obișnuit. Apoi am trecut ca freelance la alte studiouri din Madrid si din toata tara.

 

RevistaCOMICS: Povestiți-ne, va rugăm, despre cum a fost să lucrați la The Jetsons?

Bujor Ștefănescu: In Madrid exista studioul Filman care era ca o sucursală a lui Hanna Barbera. Lucrau in exclusivitate pentru ei. Am apucat sa lucrez la cateva productii înainte ca studioul sa intrerupa colaborarea. H&B gasisera tari unde mina de lucru era mai ieftină. The Jetsons, The Paw-Paws, Lucky Luke au fost unele din ele. A fost o perioada importantă pentru mine, pentru ca am invatat foarte mult. Jurnalele ce le primeam de la HB erau pline de indicații. Asa am invatat limbajul gesturilor, cand trebuie sa clipeasca personajul si cel mai important, cum trebuie animat un personaj in timpul unui dialog. La Animafilm filmele nu aveau dialog.

Pe urma am lucrat cu alte studiouri care aduceau producții de afara. Asa am ajuns sa lucrez pt Disney la episodul Goofy Christmas, Seria Babar, Benjamin Blunchen, CapitanStar, Phantom Cat....

 

Aici făceam probele de mișcare. Era o camera video VHS conectata la un video Super Beta si la TV. Pe masa cu lumina dedesubt puneam desenele. Pe masa se vede masina de pivotat hartie.Am pus-o acolo doar ca sa apara in poza. Era un mod primitiv de a face probe de miscare dar nu aveam altul. Studiourile aveau aparate prea scumpe. Pe urma cind s-au perfectionat computerele au aparut si programe la indemina tuturor.

RevistaCOMICS: La ce alte proiecte interesante de animație ați mai lucrat?

Bujor Ștefănescu: Cu ocazia aparitiei internetului situația s-a schimbat. Înainte scenele se trimiteau în dosare și probele de miscare in caseta video VHS. Acum totul era mai comod și mai economic. Schimbul se facea prin internet. Dar ce a fost mai bine e ca am reusit sa comunic direct cu studiouri din afara Spaniei fără sa trec prin intermediari. Asa am colaborat cu Cartuna, Titmouse, Cartoon Conrad Prod. Sunnyside Studios,Dojo Production. Am avut prilejul de curand sa lucrez din nou pentru Disney la un scurtmetraj 360ª A Goofy Movie, Captain Underpants, Teenage Mutant Ninja Turtles, Spongebob, Woody Woodpecker, Teen Titans...

 

RevistaCOMICS: La ce lucrați acum?

Bujor Ștefănescu: Acum lucrez mai mult la filme publicitare si uneori la serii sau lungmetraje, dar mai rar.

RevistaCOMICS: Care e procesul de lucru?

Bujor Ștefănescu: Eu lucrez acasa. Am inlocuit discul de animație cu computerul. Animatia o fac pe Cintiq cu Adobe animate.

 

RevistaCOMICS: Care sunt animațiile preferate (clasice sau moderne) și ce animații noi ați recomanda?

Bujor Ștefănescu: Am rămas la parerea ca in filmele lui Tex Avery sta esența animației. E stilul care-mi place mie. Nu mă mai uit la filme de animație ca mi-ajunge. Dar am văzut o serie care mi-a atras atenția și am vazut-o dintr-o suflare. Acum trebuie să apară a doua temporada. Blue Eye Samurai. Animatia 3D mie nu-mi place, dar aici i-au dat aspect de 2D si scenele sunt foarte bine povestite. 

 

RevistaCOMICS: Cum credeți că va evolua animația luând în calcul inteligența artificială?

Bujor Ștefănescu: Cand a aparut animatia 3D se spunea că va duce la dispariția animației 2D. N-a fost așa. Acum au început sa anime în 3D dar cu aspect de 2D. Chiar am citit o știre în care se pare că la Disney se analizează posibilitatea de a revenii la animatia 2D tradițională. Asa și cu IA. E la indemana oricui să o folosească si rezultatul e spectaculos. Nu pot prezice ce se va intampla în continuare. Cred ca se va face tot posibilul ca filmele sa pastreze calitatea cu orice preț, indiferent de metoda folosită.

 

RevistaCOMICS: Sfaturi pentru animatorii la început de drum? 

Bujor Ștefănescu: Animatia e ca orice profesie vocationala. Dacă începi sa o practici cu gândul la cât vei câștiga, ai luat-o pe drum gresit. E o munca destul de dificila care te tine izolat in casa la masa de lucru. Trebuie sa dedici mult timp sa inveti in timp ce lucrezi studiind tot ce se poate. Acum internetul e plin de ajutoare in sensul asta. Eu recomand studierea scenelor care par interesante, fotograma cu fotograma. Asa învățau toti animatorii in Spania cînd am sosit. Toți aveam moviole și exista un singur videoclub care inchiria filme de animație de 8mm. Eu am cumparat apoi o camera de 16 mm și ma filmam interpretind anumite scene pe care le studiam într-un fel de rotoscop ce-mi construisem. Invatatul nu se termina niciodată.

Aici e rotoscopul construit de mine. Imaginea din camera de 16mm se proiecta pe lamina transparenta unde copiam imaginile pe hirtie. Faceam stop pe imagine si desenam repede. Daca intirziam prea mult riscam sa se arda pelicula. Aici abia venisem in Spania. Stateam cu chirie intr-un cartier mai ieftin. Eu am plecat apatrid. Mi-au luat cetatenia si nu ma mai puteam intoarce. A trebuit sa astept 10 ani pina am obtinut-o pe cea spaniola. Ca apatrid nu aveai voie sa pleci cu nici un ban sau carti. Doar 20 kg de haine. A fost foarte greu la inceput.

benzi desenate in revista Cutezatorii

Mulțumesc pentru interes si sper ca vreunui pasionat de animație sa i se para ca  e interesant ce am scris. Scuze pt greșelile ortografice. Eu scriu in romana"veche"  de înainte de 82, cand am venit in Spania.

Salutări

Bujor.

https://www.instagram.com/stefanescubujor/

https://vimeo.com/256232375

Istoriile Ploiestiului la DadaTV

Humphrey Bear versus Yogi Bear

Inainte de mult mai cunoscutul (dar si el uitat acum) Yogi Bear si antagonistul sau Ranger Smith au fost Humphrey the Bear si rangerul J. Audubon Woodlore.

Humphrey Bear a aparut ca personaj secundar intr-un scurt metraj Disney cu Goofy in 1950 apoi in cateva cu Donald Duck si mai apoi in propria serie de doar 3 episoade, in total 8 scurtmetraje intre 1950-1956, toate regizate de Jack Hannah, chiar in perioada in care studioul Walt Disney incepea sa faca trecerea de la scurt metraje pentru cinematografe la productii pentru televiziune.

In 1960 apare o copie a ursului Humphrey Bear in personajul numit Fatso the Bear creat de acelasi Jack Hannah de data asta pentru studioul de animatie condus de Walter Lantz (cel care a lansat Woody Woodpecker, Andy Panda si altele). Character design-ul si personalitatea sunt exact aceleasi, difera putin stilul de animatie, cel de la Disney fiind bineinteles ceva mai rafinat (si costisitor). Fatso the Bear apare in doar 3 scurt metraje intre 1960 si 1961, puteti vedea unul [aici]

De abia in 1958 isi face aparitia Yogi Bear in deja foarte populara serie pentru televiziune Huckleberry Hound (prima serie animata care a luat un Emmy Award). Seria produsa de studioul Hanna Barbera, in stilul numit "limited animation", se bazeaza in principiu pe aceeasi dinamica a unui urs intr-un parc rezervatie naturala si a unui ranger ca antagonist. Personalitatea si design-ul lui Yogi Bear sunt complet diferite de Humphrey Bear si clona sa Fatso the Bear. Yogi Bear e bazat pe personajul Ed Norton din seria "The Honeymooners" (acelasi personaj de unde s-au inspirat si creatorii lui Barney Rubble din The Flintstones)

Intorcandu-ne putin la Humphrey, el si-a continuat viata in benzile desenate Disney in anii 60-70:

Ajungand pana in Les vacances de Donald de Frederic Brrémaud si| Federico Bertolucci lansat in 2021

Lansare "Istorii Ploiestene"

Astazi la Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga din Ploiesti s-a lansat primul album din seria "Istoriile Ploiestiului", un proiect al Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale" a Municipiului Ploiești coordonat de Marian Dragomir, documentat de istoricul Dorin Stanescu si ilustrat de Bogdan Buturuga (cel care a si propus si coordonat productia grafica a acestui album), Stefan Buturuga, Alexandru Ciubotariu si Octav Ungureanu.

Stefan si Bogdan Buturuga, Dorin Stanescu, Marian Dragomir, Alexandru Ciubotariu, Octav Ungureanu

Marian Dragomir - directorul Casei de Cultura I.L. Caragiale

istoricul Dorin Stanescu

Genndy Tartakovsky's Primal Storyboard Walkthrough

Istoria locala ilustrata sau in benzi desenate

In 2020 si 2023 istoricul Nicolae Pepene de la Muzeul Judetean de Istorie Brasov a dat tonul cu 2 proiecte inedite de istorie locala ilustrata pentru elevi, mai exact Capsula de Cultura, un proiect mai amplu despre istoria localitatilor Vulcan, Feldioara, Prejmer si Hoghiz si in 2023 Istoria Rasnovului, manual de istorie locala pentru 8-12 ani. In 2022, inspirati de proiectele de banda desenata istorica de la Brasov, istoricii de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au lansat "Istorii Pontice in benzi desenate: Tomis" iar anul asta a venit randul Ploiestiului sa-si spuna povestea in benzi desenate prin albumul "Istoriile Ploiestiului" editat de Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale" a Municipiului Ploiești. Astfel de manuale de istorie locala si albume de benzi desenate ar trebui sa existe in fiecare oras si in fiecare muzeu din tara si atunci cu siguranta ar creste interesul copiilor si adolescentilor pentru istoria si cultura locala si nationala!

mai multe imagini [aici]

Despre 101 Dalmatieni

Un foarte interesant articol despre designul unic al animatiei "101 Dalmatieni" de al carei productie finala Walt Disney nu a fost deloc incantat, el preferand ca oamenii sa nu vada "niste desene cum se misca pe ecran" ci desenele sa imite cat mai fidel lumea reala, pe cand "101 Dalmatieni" se incadreaza in modernismul anilor '50 cu linii de desen vizibile peste tot si design geometric. [aici] 

via Cartoon Research

Lansare: Istoriile Ploiestiului

Istoriile Ploieștiului în benzi desenate. Un proiect susținut de Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale" a Municipiului Ploiești. Vineri, 30 ianuarie, orele 11.30, lansăm primul volum la Biblioteca Județeană Nicolae Iorga din Ploiești. Cu mulțumiri lui Marian Dragomir, directorul Casei de Cultură I.L.Caragiale a Municipiului Ploiești și mai ales talentaților ilustratori: Bogdan Buturugă, Ștefan Buturugă, Octav Ungureanu, Alexandru Ciubotariu.

mai multe pagini [aici]

Animatie: LITTLE NEMO (1989)

Animatie japoneza din 1989 realizata dupa comic strip-ul Little Nemo in Slumberland (1905-1927) de Winsor McCay

Casa lui Scott Adams

Un fel de "Mtv Cribs" dar cu autori de benzi desenate, care se intampla sa fie si milioanri. Casa a fost gandita chiar de Scott Adams si unii dintre voi deja l-ati recunoscut pe Dilbert strecurat in arhitectura casei.

Scot Adams 1957 - 2025

Scott Adams, creatorul seriei Dilbert, a murit astazi la varsta de 68 de ani in urma unui cancer galopant. Foarte controversat in ultimii ani, datorita parerilor politice, Scott Adams lasa in urma una dintre cele mai populare serii contemporane de benzi desenate, Dilbert fiind publicat zilnic sau saptamanal, intre 1989 si 2023, in peste 2.000 de publicatii, in 25 de limbi. Dilbert a fost publicat si in limba romana pentru o perioada in revista Biz.

Robert Gring in revista Mihaela

Ilustratorul francez Robert Gring (1922-1995), foarte cautat in anii '70-'80 de reviste ca Pif, Ludo sau Le Journal de Mickey pentru jocurile sale cu aglomerari de personaje, publicat si in revista Mihaela in perioada 1990-1992, de fiecare data, din pacate, cu semnatura stearsa iar intr-una din aparitii cu un alt nume trecut (probabil cel care a tradus jocul?...). Trecand prin aproape intreaga colectie de reviste, ne-am putea risca sa spunem ca Robert Gring e chiar CEL MAI PUBLICAT autor din Mihaela, el nelipsind din aproape nici un numar iar in unele editii are chiar cate 3-4 jocuri!

desen de Robert Gring semnat cel mai probabil de cel
care a tradus jocul in romana

Mai multe jocuri de Robert Gring in revista Mihaela: [aici]

De cele mai multe ori Robert Gring (stanga) ilustra jocuri concepute de Roger "Dal" Dalmeras (dreapta)