Mult asteptata conferinta, ce trebuia sa aduca mai aproape autorii de benzi desenate si editurile, s-a dovedit a fi foarte reprezentaiva pentru "piata" benzilor desenate de la noi! Adica: sala a fost pliiina de autori, incarcati cu schite, idei sau proiecte concrete deja tiparite iar din partea editurilor a venit UN SINGUR reprezentant - editura Vellant - o editura ce deja crede in benzi desenate dupa succesul pe care l-a avut Istoria Benzii Desenate Romanesti, Editura Vellant, 2010.
Concluzii: editurile nu au bani (inca e criza se pare) si mai ales nu au bani de riscat pe ceva ce nu are piata. Bineinteles ca benzile desenate "NU AU piata", tocmai pentru ca editurile NU SCOT benzi desenate! Stim cum e cu cercul vicios... Editurile pot fi abordate totusi cu propuneri concrete din partea autorilor si mai ales propuneri care sa prinda la public. Ce inseamna asta mai exact nu stim dar merita incercat.
Pana una alta, desenatorii romani lucreaza pentru edituri din alte tari sau isi publica singuri albumele, care cum poate!
Mai multe poze de la conferinta:
aici, mai jos un mic dar relevant filmulet (se aude incet dar se intelege) si prezentarea pregatita de dl. Dodo Nita, moderatorul conferintei.
Autori versus editori: cum, unde, de ce?- masă rotundă la Muzeul Benzii Desenate -
“Nu există bandă desenată în România!” Nu există autori BD români!” “Editorii de la noi nu publică BD!” Astfel de aserţiuni au viaţă lungă şi încă le mai găsim, pe ici pe colo, printr-un colţ de pagină de ziar sau pe diverse forumuri, mai mult sau mai puţin obscure (şi nu vorbim aici de cei care fac astfel de afirmaţii din rea-voinţă, pentru a se putea lăuda ulterior că ei sunt cei care au inventat cea de-a noua artă în România!)
Sunt aceste afirmaţii adevărate? Istoria benzii desenate româneşti, Dicţionarul Benzii desenate din România, Benzile desenate şi canonul post-modern, Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România (21 de ediţii), celelalte saloane organizate la Bucureşti şi la Iaşi, Muzeul Benzii Desenate, le infirmă în mod evident, pentru cei care au ochi să vadă.
Pentru ceilalţi, le recomandăm să deschidă revistele şi ziarele românesti, să caute în catalogul editurilor şi vor găsi suficiente dovezi care să ne permită să afirmăm răspicat că există şi în ţara noastră, chiar dacă la o scară redusă, banda desenată ca mijloc de exprimare artistică.
Săptămânal găsim benzi desenate şi stripuri (scurte BD de câte 2-3-4 casete) desenate de autori români în ziarele Evenimentul Zilei, Puterea, Jurnalul Naţional, Evenimentul de Iaşi, revista Kamikaze, etc, dar şi în revistele pentru copii şi tineret Bravo, Cutezătorii, Luminiţa, Doxi, Pipo, Oscar (Craiova), Helion (Timisoara) etc. Până de curând a apărut - ca supliment la ziarul Adevărul - revista franţuzească Rahan (56 de numere). A preluat iniţiativa apoi ziarul Evenimentul Zilei, care a editat 4 broşuri din seria Mus-a-fir, desenate de Adrian Andronic.
Şi cărţi de benzi de benzi desenate apar, chiar dacă nu într-un număr atât de mare pe cât ne-am dori. Editura Adenium din Iaşi a publicat în excelente condiţii grafice primul album din seria “O inimă de broscuţă” desenat de Şerban Andreescu, după un roman de Gheorghe Vârtosu.
Alexandru Ciubotariu coordonează la editura Casa Radio noua colecţie “Prichindel”, care cuprinde cărţi de benzi desenate adaptate după scenarii radiofonice originale. La Muzeul Benzii Desenate au fost lansate în luna august primele trei titluri din colecţie :
Omul Invizibil, desene de Puiu Manu, după romanul lui H. G. Wells
Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, de Ionuţ Popescu, după Mark Twain
Aventurile lui Cipolino, de Alexandru Ciubotariu, după Gianni Rodari.
In fine editura MM Europe, patronată de un francez inimos şi pasionat de benzi
Desenate, a editat în acest an două noi titluri din aventurile lui Tintin: Obiectiv Luna şi Am păşit pe Lună. Astfel, din 2006 până astăzi, a publicat deja 14 titluri în româneşte, şi mai are doar 10 pentru a încheia toată seria.
E-adevărat, editurile româneşti preferă mai mult să publice BD străine: Rao a editat anul trecut albumul Micul Prinţ, al francezului Joan Sfar, după ce, în anii precedenţi, a publicat 9 volume cu peripeţiile lui Garfield. Editurile Nemira şi Univers au testat piaţa cu câte un volum din aventurile Lucky Luke. Noua editură Art a a adus în ţară două cărţi BD pentru adulţi, semnate de iranianca Marjane Satrapi, apărute în colecţia “romane grafice“. In fine, editura Corint a mers pe mâna americanilor, publicând mai multe serii de comics, cu aventurile lui Spiderman, Superman şi Wolverine, pentru a profita de publicitatea făcută de difuzarea filmelor respective în ţara noastră.
Autorii români, care încă nu şi-au găsit un editor în ţară, au avut de ales între două căi: fie publică benzi desenate în străinătate (ex: Cristian Păcurariu şi fraţii Augustin şi Dan Popescu semnează mai multe albume la editura franţuzească Soleil iar Victor Drujiniu publică benzi desenate în Statele Unite), fie se auto-editează.
Cel mai cunoscut fanzin de benzi desenate este revista Comics, coordonată de Octav Ungureanu. Lansată la sfârşitul anului trecut, revista are deja cinci numere apărute (atât on-line cât şi tipărite), a publicat aproape 35 de autori români ( atât debutanţi cât şi consacraţi) şi se laudă cu aproape 40.000 de accesări on-line. Alte fanzine sunt editate la Craiova: Ah BD! şi Sanki.
In fine, există şi autori care se editează singuri sau prin intermediul unor asociaţii: doar în 2011 au apărut Iancu Jianu, Cinci săptămâni în balon şi Clanţă, desenate de Vali Ivan, Piatra seacă, de Mihai Grăjdeanu, Doi ani de vacanţă, de Livia Rusz, Semne şi desemne, de Sandu Florea şi Nichita Stănescu. Si exemplele pot continua.
Este foarte adevărat că încă nu există la noi o politică editorială coerentă de a edita benzi desenate, nici româneşti, nici străine. Nu există colecţii specializate de BD la marile edituri, nu există o librărie adevărată de benzi desenate, nu există nici măcar câte un colţ specializat BD în marile librării româneşti. "
Dodo Nita
