In decembrie 2025 The Simpsons au trecut de episodul cu nr. 800 in cel de al 37-lea sezon, marcand un nou record pentru cel mai longeviv serial din istoria televiziunii (depasise inca din 2018 serialul western Gunsmoke - 1955–1975 care a avut 635 de episoade). Cu ocazia asta am vrut sa trec rapid prin evolutia The Simpsons, dar, ca de obicei, rabbit hole-ul s-a dovedit a fi mult mai adanc si mai interesant decat ma asteptam. Cu toate astea am incercat sa tin articolul cat mai scurt si la obiect, dar chiar si asa calatoria in lumea Simpsons va fi destul de lunga dar interesanta! Lectura placuta!
Nascut si crescut in Portland, Oregon, Matt Groening, pe numele sau complet Matthew Abram Groening, a fost mare fan cand era mic al 101 Dalmatians apoi l-a considerat pe Charles Schulz, creatorul The Peanuts, ca avand o mare influenta asupra lui, cat si comic strip-ul Nancy (1933-1982) al lui Ernie Bushmiller dar si intreaga colectie clasica de desene animate Hanna Barbera. Dupa ce s-a mutat in Los Angeles si a lucrat tot felul de job-uri minore, in 1977 s-a apucat sa deseneze si sa publice singur o revista de benzi desenate numita "Life in hell" pe care o tragea la xerox si o vinde chiar in magazinul de discuri in care lucra pe faimosul Sunset Boulevard din Hollywood.
Banda desenata era o satira la adresa societatii americane contemporane iar personajele principale erau iepurele Binky, sotia sa Sheba, fiul lor nelegitim cu o singura ureche Bongo (mai tarziu compania de benzi desenate infiintata de Groening va avea numele Bongo Comics) si cuplul de frati gemeni indragostiti unul de celalalt Akbar si Jeff. Stilul iconic al lui Matt Groening este deja reconoscibil (buza proeminenta "potato chip lip", ochii rotunzi unul peste altul si privirea pierduta), cat si personalitatile personajelor.
Mai multe episoade Life in Hell aici: lifeinhellarchives.tumblr.com
Life in Hell a inceput sa fie publicata in 1978 in revista Wet (o revista underground din LA), apoi in Los Angeles Reader, castigand constant popularitate si ajungand sa fie publicata in 1986 in 250 de ziare din SUA. Un succes semnificativ l-au avut si cartile: Love Is Hell (1984), Work Is Hell (1986), School Is Hell (1987), Childhood Is Hell (1988) si How to Get to Hell (1991).
Aceasta popularitate a atras atentia producatorului de televiziune James L. Brooks, (implicat in seriale de succes ca Taxi sau Cheers) - scanteia a venit dupa ce acesta a primit cadou de la cineva un comic strip original din Life Hell) asa ca i-a propus lui Groening sa adapteze Life is Hell pentru televiziune ca scurt metraje de 1 minut pentru Tracey Ulman Show (1987 -1990) - un variety show care rula seara dupa sitcom-ul Married with children (Familia Bundy) pe FOX, canal TV proaspat lansat in 1986. Aceste animatii trebuiau sa functioneze ca niste "bumpers" - cand se termina un sketch jucat de Tracey si echipa ei intrau cateva secunde de animatie, apoi publicitate, apoi din nou cateva secunde de animatie, dupa care un nou sketch.
Temandu-se ca nu cumva animatia sa nu aiba succes si sa-si ingroape seria de benzi desenate dar si pentru ca nu voia sa-si piarda drepturile asupra seriei, Groening a creat pe ultima suta de metri niste personaje noi... bazate chiar pe familia sa (marturiseste ca nu a avut inspiratie in ziua aceea si nu se astepta ca personajele sa aiba o viata atat de lunga): tatal Homer, mama Margaret si surorile mai mici Lisa si Maggie, doar ca in locul sau apare Bart (anagrama pentru BRAT = copil neastamparat), Groening spunand ca el se identifica mai degraba cu Millhouse, nu cu Bart. Ca sa se compenseze fata de tatal sau pentru ca a denumit "un personaj idiot de desene animate" dupa el, Matt Groening i-a pus numele de Homer unuia din cei 11 copii ai lui. Iar numele "Simpsons" a fost ales pentru ca e cel mai apropiat de "simpleton" care s-ar traduce prin persoana nu foarte inteligenta, usor de pacalit si care repeta aceleasi greseli. Astfel s-au nascut The Simpsons - o parodie la adresa familiei americane si cliseelor ei omniprezente in sitcomurile anilor '70-'80:
Groening spune ca stilul de desen naiv, rapid si neingrijit imita desenele pe care le fac copiii pe sub banca la scoala. Plus ca el se astepta ca animatorii sa rafineze si sa cizeleze desenele lui "grosolane", dar acestia au animat exact ce desenase el!
 |
| schita de animatorul David Silverman |
Stilul acesta se situa la polul opus fata de animatiile anilor 80 in special Saturday Morning Cartoons - caracterizate prin linia curata, ingrijita, charcater design conventional si... de ce le mai multe ori anost. Scurt-metrajele Simpsons veneau cu un aer nou, menit sa le pozitioneze clar ca animatie pentru adulti!
De abia dupa Simpsons aveau sa apara si alte serii pentru adulti ca Beavis and Butt-Head (1993), Duckman (1994), SouthPark (1997) si altele care aveau sa se remarce inclusiv prin stil, nu doar prin umorul si temele abordate:
De ce formele ciudate ale personajelor? Groening stia teoria conform careia un personaj ca sa fie memorabil trebuie sa fie reconoscibil dupa forma, asa ca a incercat sa dea fiecarui personaj o silueta unica, originala si imediat reconoscibila, dupa cum spune aici.
Tot Groening spune ca inspiratia pentru Bart a fost fotografia "Boy with hand grenade" de Diane Arbus (mai multe despre asta: aici) dupa care personalitatea acestuia a evoluat si datorita actritei care i-a dat vocea Nancy Cartwright.
 |
Alta inspiratie pentru Bart a fost adolescentul nesuferit Eddie Haskell - personaj secundar din popularul sitcom american din anii 1957-1963 "Leave it to Beaver", dupa cum spune Matt Groening in documentarul My wasted life
Toate cele 48 de scurt metraje de cate 1 minut au fost animate de micul studio Klasky-Csupo, cunoscut la sfarsitul anilor '80 pentru reclame si logo-uri animate (printre care si logo-ul emisiunii Tracey Ullman Show). Studioul fondat de sotii Arlene Klasky (origini poloneze) si Gabor Csupo (emigrant ungur) a crescut de la 3 angajati la peste 100 si a continuat sa animeze The Simpsons pana in sezonul 3 inclusiv, cand in urma unor neintelegeri cu producatorii au incetat colaborarea, studioul mergand mai departe cu animatii ca The Rugrats (1991) si Aaah! Real Monsters (1994) pentru Nickelodeon si Duckman (1994) pentru USA Network (studioul depasind 500 de angajati) si cel mai recent The immigrants (2009). Mai multe despre Klasky-Csupo: [aici]
 |
| schita de David Silverman |
Dar revenind la The Simpsons, "Georgie" Gyorgyi Kovacs Peluce, colorista si animatoare a studioului Klasky-Csupo, este cea care a venit cu ideea de a face personajele galbene si parul lui Marge albastru pentru ca pur si simplu nu se mai facuse asa ceva si cu siguranta vor iesi in evidenta: "If you look at those drawings, they have a tendency to look a little crude or primitive, if you will. They're not cartoony. I think they're a category of their own, because it didn't look like anything that was done before. And that's why I wanted to give them a color that didin't look like anything else that had come before." - Georgyi Peluce. Plus ca e singura culoare care poate functiona atat pentru piele cat si pentru par - tinand cont de faptul ca Bart, Lisa si Maggie nu au nici o delimitare unde li se termina fata si unde incepe parul. Dincolo de personalitatile si povestile lor, culoare si formele personajelor insumeaza un charcter design original, unic chiar, care da aerul distinct al seriei!
Mai multe schite aici: x.com/SimpsonsArt, instagram.com/simpsons.production.art/ si x.com/tubatron (David Silverman)
Pe langa Georgyi Peluce, studioul Klasky Csupo, i-a mai angajat pe animatorii Wes Archer, David Silverman (care lucreaza in continuare la The Simpsons!) si Bill Kopp pentru a anima episoade saptamanale de cate 1 minut, scrise si transpuse in storyboard de catre Matt Groening. Chiar si asa, productia unui singur episod dura 4 saptamani, dupa cum spune Silverman aici. Initial era vorba ca Tracey Ullman sa fie vocea unora dintre personaje dar s-a dovedit sa nu aiba timp de asta, asa ca misiunea a picat pe umerii unor actori din trupa de comedie a emisiunii printre care Julie Kavner (Marge) si David Castellaneta, care este si astazi vocea lui Homer, Krusty the Clown, Grandpa si alte persoaje. Si special pentru aceste short-uri au fost contractate Nancy Cartwright (Bart) si Yeardley Smith (Lisa).
Mai tarziu, Tracey Ullman i-a dat in judecata pe cei de la Fox cerand procent din merchandising-ul The Simpsons, dar a pierdut.
Primul scurt metraj The Simpsons, intitulat "Good Night" a fost lansat pe 19 aprilie 1987, in editia nr.3 a Tracey Ullman Show:
Dar the Simpsons nu erau singurele scurt metraje din aceasta emisiune! Inca de la prima editie a Tracey Ullman Show, o alta serie de scurt metraje pentru adulti indeplinea misiunea de bumpers: Dr. N!Godatu despre o doamna doctor psiho-terapeut creata de M. K. Brown, ilustrator pentru The New Yorker sau Playboy. Cele 2 serii de scurt metraje apareau alternativ, intr-o emisiune Dr.N!Godatu, in urmatoare emisiune The Simpsons si tot asa. 8 episoade din aceasta animatie obscura au fost produse si doar 6 au intrat in emisiune pana cand productia a fost oprita din cauza reactiilor slabe spre foarte negative ale publicului, mai ales comparativ cu The Simpsons.
Toate scurtmetrajele Simpsons din cadrul Tracey Ullman Show aici:
Character design-ul personajelor nu e deloc constant (animatorii au lucrat fara model sheets), aspectul si culoarea hainelor personajelor se schimba aproape de la un episod la altul dar personalitatile lor incep sa prinda contur si sa se dezvolte chimia intre ele.
 |
| Matt Groening, producatorul TV James L Brooks si scenaristul Sam Simon |
The Simpsons castiga rapid popularitate si in 1988 Bart apare deja intr-o serie de reclame la Butterfinger, alaturi de o varianta timpurie a lui Millhouse. Campania publicitara a fost un imens succes continuand pentru aproape 20 de ani cu peste 30 de spoturi animate.
Nu toata lumea era fana totusi! Cei de la BBC, care retransmiteau Tracey Ulman Show in Uk, ar fi vrut sa scoata The Simpsons din emisiune:
In sezonul 3 al Tracey Ullman Show, The Simpsons, al caror design era acum mult mai consistent, deja devenisera mai populari ca insasi emisiunea care ii lansase iar personajele lui Groening isi castiga locul chiar in genericul emisiunii si publicul cerea mai mult!
Din sezonul 4 al emisiunii insa au lipsit pentru ca echipa deja lucra la productia serialului. Primul episod de 23 de minute fiind "The Simpsons Christmas Special" lansat pe 17 decembrie 1989 cu titlul "Simpsons Roasting On An Open Fire".
Doar ca acest prim episod lansat nu e si primul episod produs! Episodul pilot a fost atat de prost, ciudat si diferit animat incat 70% din el a trebuit sa fie refacut iar lansarea serialului devansata cu 6 luni. The Simpsons au fost chiar la un pas de dezastru si producatorii erau pregatiti sa renunte cu totul la proiect. Productia a mers totusi mai departe, rezolvandu-se problemele cu stilul si animatia in urmatoarele episoade. Pana la urma, episodul pilot redesenat si reanimat a fost lansat ca ultimul episod din primul sezon - episodul nr. 13 "Some enchanted evening"
 |
| in stanga prima varianta si in dreapta varianta finala |
The Simpsons au explodat! Sezonul 1 a fost foarte bine primit si de public si de critici! Producatorii nu puteau fi mai fericiti de o animatie in prime-time cu rating foarte bun, ceea ce nu se mai intamplase de la The Flintstones (1960-1966). Character design-ul fusese deja mult cizelat fata de primele short-uri iar animatia era mult mai ingrijita dar inca fluida, in spiritul anilor '90 - in sezoanele mai recente devenind ceva mai rigida...
Promotion Ideas and Character Design Style Guide: [link]
Cum s-au schimbat personajele din scurt-metraje pentru serial se poate vedea aici:
Foarte rapid The Simpsons au devenit un adevarat fenomen cultural, anii '90 sunt unanim considerati Epoca de Aur a seriei (mai exact sezoanele 3-9) cu episoade bine scrise, amuzante, inteligente, emotionante, ancorate in realitatea societatii americane, devenite iconice, urmarite de milioane de oameni din SUA si nu numai.
 |
| Matt Groening si Sam Simon |
Pe langa producatorul James L. Brooks, care a facut serialul posibil, si bineinteles pe langa creatorul Matt Groening, un rol definitoriu in dezvoltarea universului The Simpsons l-a avut co-creatorul Sam Simon (1955-2015), care a lucrat la serie doar pana in 1993 dar a dat directia generala a seriei, a creat atmosfera, a pus bazele Springfield-ului si a adus in echipa scenaristi foarte buni, care sub atenta lui indrumare, dar si cu input de la Groening, au creat episoade iconice.
Tot Sam Simon, din pozitia de co-creator al seriei, a temperat unele idei mai extravagante ale lui Groening, una dintre ele fiind ca Marge sa dezvaluie ca parul ei lung si albastru ascunde de fapt... urechi de iepure - referinta la seria de benzi desenate "Life in Hell" - aceasta idee strecurandu-se totusi intr-un joc video oficial din anii '90:
Cu siguranta la inceputurile The Simpsons, Bart a fost personajul principal si motorul care a dus la popularitatea aproape incredibila pe care a avut-o seria, atat in continutul primelor sezoane cat si in promovarea seriei si merchandising. Acest fenomen cultural poarta numele de "Bartmania" si a generat in primele 14 luni nu mai putin de 2 miliarde (!!!) de dolari din vanzarea de produse The Simpsons (da, ati citit bine!), in special tricouri cu Bart vandute in milioane de exemplare!, dar si jocuri video, jucarii de tot felul, cani, telefoane, ceasuri si absolut orice iti poate trece prin cap! Cele mai populare tricouri cu Bart au fost cele cu replicile faimoase: "I'm Bart Simpsons, who the hell are you?", "Don't have a cow, man!", "Eat my shorts" si "Underachiever and proud of it". Piata a fost invadata bineinteles si de multe falsuri, in general tolerate de Groening, falsuri care au ajutat si ele la raspandirea fenomenului.
Masinaira de merchandising s-a miscat atat de repede incat produse The Simpsons au inceput sa fie fabricate chiar inainte de lansarea seriei (atat de mare era popularitatea scurt-metrajelor) deci inainte de uniformizarea completa a character design-ului personajelor. Asa se explica producerea de figurine si tricouri unde Bart apare cu tricoul albastru, nu portocaliu ca in seria de desene animate. Doar in cateva reclame la Butterfinger tricoul lui Bart e albastru. Deci daca il vedeti pe Bart imbracat intricou albastru puteti fi siguri ca e din perioada de inceput a seriei.
Unele tricouri erau atat de extravagante si in acelasi timp ravnite de copiii si adolescentii americani incat scoli si licee au interzis purtarea lor!
The Simpsons erau peste tot in anii '90:
 |
| coperti ale TV Guide, Time, Newsweek si Rolling Stone |
De remarcat ca Bart e fan si promotor al multor trenduri foarte populare printre adolescentii anilor '90 dar detestate de adultii acelor vremuri, cum ar fi: skateboard-ul, graffitti sau farsele la telefon!
Pe cat de populare erau Bart si atitudinea lui rebela, pe atat de multe voci se ridicau impotriva lui de la profesori si comitete de parinti pana la insusi presedintele Americii George Bush Sr. care a facut o referire la The Simpsons intr-unul din discursurile sale:
In noiembrie 1990, Michael Jackson, el insusi un mare fan The Simpsons, a produs melodia "Do the Bartman" (chiar daca asta s-a aflat de abia mai tarziu din cauza unor constrangeri contractuale ale starului) cu un videoclip animat de acelasi studio Klusky Csupo, melodia care a ajuns pe locul 22 in SUA iar in 1991 a fost nominalizat la Mtv Video Music Awards:
Tot in anii '90 benzile desenate The Simpsons au fost si ele foarte populare! Istoria completa [aici]
De mentionat ca Matt Groening a reusit sa pastreze prin contract in exclusivitate drepturile de publicare a The Simpsons (decizie pe care cei de la Fox au regretat-o aproape imediat) asa ca in 1991 el a lansat revista Simpsons Illustrated cu interviuri cu echipa din spatele seriei, scrisori de la fani dar si scurte benzi desenate care au avut asa succes incat in 1993 nou infiintata Bongo Comics lanseaza nu mai putin de 4 titluri lunare cu povesti originale dar care tineau cont de tot ce se intampla in seria de desene animate:
In 1994, Simpsons Comics castiga premiul Will Eisner la categoria Best Short Comic pentru povestea "The Amazing Collosal Homer"
Incepand cu anul 2000, Bongo Comics au publicat si Futurama, Spongebob, Sergio Aragones Funnies, cat si un cross-over Futurama/Simpsons. Din pacate, fara prea multe explicatii, in octombrie 2018, Bongo Comics si-a incheiat activitatea...
Dar ca sa revenim la seria animata - dupa primele 2 sezoane, Bart incepe sa piarda teren si usor-usor starul familiei devine Homer, in timp ce sunt dezvoltate si celelalte personaje din familie (fiecare primind tot mai multe episoade dedicate) cat si celelalte personaje secundare din Springfield care reprezinta foarte probabil cel mai dezvoltat univers de personaje dintr-o serie animata:
Inca de la inceput vocile personajelor au fost foarte apreciate si au contribuit semnificativ la popularitatea seriei. Doar 11 actori sunt vocea a nu mai putin de 119 personaje:
Si la capitolul muzica The Simpsons au excelat inca de la primul sezon, dispunand de o orchestra profesionista de 35 de instrumente. Compozitorul Alf Clausen a compus muzica din serie timp de 27 de ani castigand 2 Premii Emmy si nu mai putin de 5 Premii Annie pentru asta. Initial acesta refuzase sa compuna muzica pentru... niste desene animate, dar Matt Groening l-a convins spunandu-i ca ei nu privesc The Simpsons ca niste simple desene animate ci ca o drama televizata in care intamplator personajele sunt desenate.
Ca si character design, animatorii trebuiau sa urmeze acum un set de reguli foarte riguroase ca sa tina stilul si aspectul personajelor consistente - pe langa fisele de model aveau si lucruri pe care sa le evite cu orice pret, acestea au devenit cunoscute ca "The Simpsons no-no's"
O regula foarte importanta de character design pentru Simpsons este ca nici un alt personaj secundar sa nu aiba vreuna din trasaturile personajelor principale!
Interesant este ca tocmai in intro-ul de la primul sezon, grupul de oameni din statia de autobuz (pe langa care trece Bart cu skateboard-ul) incalca flagrant multe din regulile acestea si de aceea scena a fost scoasa. Mai multe despre asta [aici]
Aceste personaje au fost scoase cu totul din intro-ul de la sezonul 2. Asa ar fi trebuit sa arate personajele respective daca ar fi urmat noile reguli de character design:
Tot la capitolul multimi de personaje, se poate vedea aici cat de mult se distrau desenatorii in primele sezoane. Asa ceva nu mai e posibil acum.
Dupa despartirea de Klusky-Csupo, productia animatiei The Simpsons a fost preluata de studioul american Film Roman si studiourile coreene Anivision si Rough Draft (episoadele unui sezon impartindu-se intre ele).
Acum animatorii, indiferent de studio, lucrau dupa aceleasi fise de model foarte stricte si detaliate, ceea ce a facut ca seria sa isi piarda din fluditatea inceputului anilor '90
Si paleta de culori e foarte bine reglementata, in toate episoadele sunt aceleasi 200 de culori. Exista si un cont de instagram dedicat paletelor de culori din Simpsons: [link]
In 2002, in sezonul 14, s-a facut trecerea de la animatie traditiala cu celuloide si fundaluri pictate de mana la animatie digitala facuta de USAnimation (care a evoluat in ToonBoom). Animatia a castigat rezolutie si detaliu dar si-a pierdut si mai mult din elasticitatea si fluiditatea specifica animatiei cadru cu cadru.
Foarte interesant e ca in primele sezoane realizate digital animatorii au adaugat un drop shaddow personajelor ca sa imite efectul celuloidelor din animatia traditionala:
Din 2001 deja s-a inceput lucrul la un lung metraj si, dupa ce scenariul a fost scris si rescris de peste 100 de ori, in 2007 cu un buget de 75 de milioane de dolari s-a lansat The Simpsons Movie chiar in Springfield, Vermont (care a castigat un concurs pentru asta, fiind doar unul din peste 35 de orase din SUA cu numele asta) si a fost bineinteles un succes, incasand la nivel global peste 536 milioane de dolari. Un al doilea Simpsons movie a fost anuntat pentru 2027.
In 2009 seria a trecut la HD si s-a schimbat formatul de la 4:3 la 16:9, ocazie cu care intro-ul a fost complet refacut si comparand cele 2 animatii diferentele sunt evidente:
de aici
Nu doar animatia a devenit mai rigida, dar incepand inca din sezoanele 9-10 calitatea povestilor, umorul si atmosfera in general au scazut in calitate, fanii si criticii deopotriva fiind de acord ca "epoca de aur" a The Simpsons a fost intre sezoanele 2 si 9, asa cum se vede foarte clar in rating-ul fiecarui episod: [aici]
In aceasta "epoca de aur" un episod avea in medie ca audienta (fara reluari) intre 16 si 22 de milioane de oameni, nu erau doar niste cifre bune pentru o animatie, ci erau cifre foarte bune pentru ORICE productie TV a vremii, depasind filme, seriale si emisiuni cu bugete semnificativ mai mari!
Pana la sezonul 25 audienta unui episod a scazut la doar 4 milioane iar episoadele sezonului 35 de abia au reusit sa depaseasca 1 milion (inafara de primul episod, in care s-a investit foarte mult in promovare, reusind sa depaseasca 3.5 milioane)
Explicatiile sunt multe... pe scurt The Simpsons de acum nu mai sunt cei din anii '90, nu doar ca e greu sa ramai creativ, interesant si amuzant timp de 37 de sezoane (timp in care s-au schimbat producatorii de cateva ori si scenaristii de nenumarate ori), dar lumea pe care o parodia seria la inceput nu mai exista! Familia "nucleara" nu mai e acum in centrul societatii care e preocupata de cu totul alte teme. Sitcomurile pe care Matt Groening, Sam Simon si James L. Brooks le parodiau la inceputuri nu mai exista demult la televizor ("All in the family", "Happy days", "The Cosby Show" etc). Cele mai apreciate episoade au fost si in continuare sunt cele care trateaza subiecte reale si sensibile, care releva trasaturile umane ale unor personaje foarte bine scrise cu care publicul relationeaza: Homer nu stie sa se apropie de fiul sau si sa-i castige respectul, se teme ca nu e un sot si un tata bun, de multe ori isi pune casnicia in pericol, Marge, mama mereu ingrijorata, isi sacrifica dorinta de a juca teatru pentru ca nu-i mai permite sa se ocupe de familie, Lisa intampina obstacole si constrangerile societatii si le infrunta cu curaj, Bart, neastamparat si plin de energie, trece prin toate provocarile posibile si imposibile cu riscuri, naivitate dar mereu cu inima curata. Complexitatea personajelor a scazut dramatic si acest fenomen chiar a primit o denumire: ZOMBIE Simpsons. Ei sunt acum doar o copie a ceea ce au fost, o forma fara fond, golite aproape complet de farmecul care i-a facut faimosi in anii '90, au intrat pe pilot automat, aplica formule probate si nu mai experimenteaza si nu risca nimic.
Chiar si pleiada de personaje secundare care populeaza Springfield-ul erau instrumente pentru comentarii sociale: Mayor Quimby reprezinta clasa politica, Mr. Burns lacomia si indiferenta miliardarilor fata de omul de rand(!), Chief Wiggum intruchipa politistul stereotipic si tot asa, dar in acelasi timp cu totii aveau si ALTE trasaturi, insumand o latura umana, comlexa, imperfecta, cu bune si cu rele. Acum fiecare a personaj are o singura trasatura si cu aia defileaza la fiecare aparitie! Si acest fenomen are un nume inventat de fanii si criticii seriei: FLANDERIZATION de la Ned Flanders si se refera la procesul prin care doar una dintre trasaturile unui personaj e atat de exagerata incat usor-usor devine SINGURA trasatura.
Ned Flanders era vecinul, religios intr-adevar, al lui Homer dar in acelasi timp el era si un bun familist, un prieten si un vecin saritor, el venea in contrabalans pentru toate prostiile lui Homer. Acum el e doar tinta glumelor la adresa celor exagerat de religiosi.
Aceasta involutie a personajelor este foarte evidenta in nimeni altul decat Homer Simpson, care de-a lungul sezoanelor a devenit din ce in ce mai stupid si absurd, nu mai este tatal muncitor dar stangaci care se enerveaza prea repede in acelasi timp simpatic si glumet, el este doar tinta batjocorii, un fel de concurs "cum sa-l facem pe Homer sa para cat mai tampit", el a devenit Jerkass Homer! Publicul se uita ca sa RADA de el, nu sa traiasca alaturi de el dileme complexe cu care se confrunta oamenii in viata de zi cu zi si in acelasi timp sa se si amuze.
Probabil cel mai ironic e ca un show ca Family Guy, care a aparut ca o parodie (unii spun copie) la adresa The Simpsons, a ajuns sa influenteze si sa fie copiat la randul lui de catre The Simpsons. Situatiile, formulele si umorul in general dintr-un episod de acum au mai multe in comun cu Family Guy, decat cu sezoanele de inceput. Oricum, a fost un adevarat "razboi" de-a lungul anilor intre Simpsons si Family Guy cu multe episoade in care s-au atacat reciproc - in Simpsons se fac glume despre cum Family Guy i-a copiat iar in Family Guy se fac glume despre cum The Simpsons e un show invechit si depasit, Seth MacFarlane intrecand chiar limita cu un episod in care Quagmaire o... agreseaza pe Marge apoi... impusca rand pe rand toti membri familiei Simpsons... [aici]
 |
| Homer creaza mai multe clone ale sale in E01S14 printre care si... Peter Griffin |
Acest razboi aplanandu-se cu un cross-over de 44 de minute in episodul 1 din sezonul 13 al Family Guy intitulat "The Simpsons Guy" - colaborare propusa de Richard Appel, producator Family Guy si fost scenarist pentru The Simpsons.
La inceput, lumea din The Simpsons era o lume reala doar ca desenata, se intamplau lucruri neobisnuite dar niciodata extreme si absurde asa cum se intampla acum. Cu toate astea, episoadele moderne sunt banale, nu vin cu nimic nou sau memorabil, chiar daca unele inca mai au o doza de umor. Dar si doza asta de umor a ajuns sub lupa cancel culture, victima cazand personajul Apu, vanzatorul indian de la supermarket, in urma documentarului din 2017 The Problem with Apu, acuzat fiind de rasism si reprezentare stereotipica. Chiar si vocea lui Apu, Frank Azaria a fost atacat pentru ca e.. un actor alb care imita un indian, acesta.... cerandu-si scuze si retragandu-se din a mai juca personajul in 2020.
Chiar daca multi l-au aparat pe Apu [aici], producatorii seriei nu l-au mai inclus in plotul episoadelor, el aparand din cand in cand doar pe fundal, fara sa mai vorbeasca... Una dintre replicile faimoase ale lui Apu din primele sezoane a fost: "Mr. Simpson, please pay for your purchases, get out and come again!", spusa pe un ton nervos doar ultima parte fiind spusa pe un ton amabil. (in clipul de aici la min 5.34) Asemenea constructie, asemenea imbinare perfecta de personaj, scenariu si voice acting, asemenea umor nu ar fi posibile fara stereotipul "indianului de la supermarket", de altfel indragit de multi din comunitatea indiana din SUA, la fel cum si personajul Speedy Gonzales, de asemenea acuzat de rasism, este foarte apreciat de comunitatea latino din SUA. Mai multe despre asta [aici]
Multe alte controverse au aparut in jurul The Simpsons, de la strangularea lui Bart de catre Homer si episoade interzise pentru ofensarea unor tari intregi ca Australia, Japonia, Brazilia sau China (mai multe despre toate astea aici) pana la conspiratia despre cum seria prezice viitorul [aici]. In caz ca va intrebati: nu, The Simpsons nu pot prezice viitorul! Totul a inceput cu episodul "Lisa's wedding" din 1995, in care actiunea se petrecea 15 ani mai tarziu, adica in 2010, asa ca un blogger a facut in 2010 o postare despre cate lucruri din acel episod chiar s-au intamplat: [aici]. Apoi in 2015 Donald Trump a anuntat ca va candida la presedentie iar The Simpsons au facut un clip promotional "Trumptastic Voyage" pentru sezonul 26 lansat in septembrie 2015, clip de 2 minute in care Trump chiar iese presedinte! Intamplarea face ca... Trump chiar a iesit presedinte si atunci fenomenul a explodat, mai ales dupa ce in mod fals acel clip din 2015 a fost atribuit unui episod "Bart to the future" din 2000, in care Lisa a devenit presedintele SUA si mentioneaza in treacat ca a mostenit multe datorii de la fostul presedinte... Donald Trump (era perioada de maxima audienta a show-ului TV The Apprentice prezentat de... acelasi Donald Trump) si de acolo bulgarele de zapada s-a tot rostogolit si internetul a luat-o razna cu prezicerile viitorului din The Simpsons!
Se pot spune foarte multe despre cum au evoluat The Simpson din 1987 pana astazi, schimbandu-se odata cu vremurile si cu publicul sau, dar revenind la animatie, stil si personaje - ele au evoluat odata cu tehnologia si... profesionalismul animatorilor - de la niste schite animate rapid de o mana de animatori entuziasti si proaspat iesiti de pe bancile facultatii la o productie animata internationala la care lucreaza peste 100 de animatori timp de 6 luni la un singur episod dupa fise de model, reguli si proceduri foarte stricte, pierzandu-si inevitabil din plasticitatea si experimentele de la inceput.
Pacat ca pe parcurs personajele si-au pierdut din personalitate, umorul s-a schimbat/a evoluat si fantana cu inspiratie aproape ca a secat pentru ca au atacat toate subiectele posibile si imposibile seria mergand mai departe din inertie.
La capitolul sunet, chiar daca vocile personajelor sunt inregistrate de aceiasi actori (probabil cei mai buni din industrie!) chiar si acestea s-au schimbat datorita... varstei sau chiar suprasolicitarii corzilor vocale - cele mai evidente fiind Bart (Nancy Cartwright) si Marge (Julie Kavner) - daca te uiti la un episod din primele sezoane (sau mai bine zis "daca asculti") si apoi la unul din sezonul 37 poti sa juri ca vocea lui Bart e jucata de actori diferiti...
The Simpsons nu mai sunt demult un fenomen cultural dar continua sa aiba fani infocati si din cand in cand se intampla sa mai apara episoade reusite si amuzante. In acelasi timp, de-a lungul celor 37 de sezoane, au reusit si sa castige fani din fiecare generatie, inclusiv prin vedetele care apar in serial, Simpsons putand sa se laude ca EI sunt cautati de vedete care vor apara, nu invers:
Chiar daca oficial timpul nu trece si personajele nu imbatranesc (Bart are 10 ani de 39 de ani), vremurile s-au schimbat totusi! Simpsons au acum smartphone-uri, conturi de social media si asculta podcasturi intr-o incercare constanta de a fi relevante in prezent. Si la inceputuri The Simpsons faceau multe referinte culturale dar pe atunci exista mono-cultura si toata lumea intelegea referintele, in schimb acum, daca nu esti conectat la cele mai noi trenduri si vedete din SUA, vei rata jumatate din glume...
De-a lungul celor 37 de sezoane, The Simpsons au avut multe ocazii notabile unde au fost portretizati in stiluri diferite: Homer a aparut prima data in 3D in 1995 (chiar cu cateva luni inainte de lansarea Toy Story), in stil anime intr-un segment dedicat din episodul special de Halloween, in stilul Pixar parodiind chiar Toy Story in timp ce un alt episod parodiaza animatia Coraline. Au aparut si in lumea reala, John K (creatorul Ren&Stimpy) a animat un couch gag, alti animatori legendari ca Eric Goldberg (care parodiaza chiar Disney, studioul pentru care lucreaza) sau Bill Plympton au animat chiar mai multe couch gags, si cei de la Robot Chicken cat si echipa de la Rick and Morty au fost invitati sa faca cate un couch gag, alt couch gag e facut in clay animation iar un fan a refacut intro-ul in pixel art si producatorii l-au apreciat atat de mult incat au folosit acel intro oficial, tot un couch gag a facut si regizorul animatiei "Le triplette de BelleVille" si The Simpsons au primit si un episod intreg in stilul Lego Movie. Alt intro e facut in stilul Minecraft si un intreg episod e facut in stilul Roblox. Si vorbim aici doar de stilizarile oficiale, nu includem si reinterpretari facute de fani: in stil anime, electro sau... AI (pentru a le vedea pe fiecare dati click pe link-urile active din text)
O parte din artistii invitati de-a lungul timpului aici:
Mai multe variante de Simpsons la un loc aici in episodul 25 din sezonul 26 (2014):
Se spune ca The Simpsons vor continua la nesfarsit, producatorii nu au de gand sa se opreasca, nu exista nici un plan pentru un grand finale, au avut in schimb o... parodie de grand finale in episodul 1 din sezonul 36 "Bart's birthday" din septembrie 2024 in care Conan O'Brian prezinta o mare ceremonie la Hollywood in care... un AI pe nume Hack GPT creaza finalul seriei bazat pe TOATE episodele finale alte tuturor seriilor. Spoiler alert: in acest episod Mr. Burns moare, Milhouse se muta in alt oras, Moe's Tavern se inchide, Krusty Clown se retrage din show biz, totul se schimba in Springfield culminand cu faptul ca Bart implineste 11 ani! (cum ziceam Bart are 10 ani de 39 de ani) Doar ca... el refuza toate aceste schimbari si reseteaza totul implinind din nou 10 ani.
Dar daca ar fi sa se incheie vreodata o sa fie un episod obisnuit, doar ca va fi ultimul... pana cand poate va fi reinviat pentru noi sezoane. The Simpsons au devenit o adevarata oglinda acida si amuzanta a societatii americane satirizand politica, educatia, divertismentul si consumerimul care o definesc, reusind sa castige public din generatii diferite timp de 39 de ani, The Simpsons au toate sansele sa faca in continuare asta, atata timp cat se adapteaza noilor generatii fara sa-si indeparteze fanii deja castigati. Bartmania si epoca de aur din anii '90 au fost apogeul, dar brandul The Simpsons continua sa fie bine infipt in cultura americana si nu numai (si mai ales continua sa vanda si sa produca bani). Poate filmul din 2027 va da un suflu nou si va reusi sa-i aduca din nou in zeitgeist, macar pentru o scurta perioada pe Bart, Lisa, Homer, Marge, Maggie si toti ceilalti. Un lucru e sigur, Fox tocmai a contractat producatia pana la sezonul 40, programat pentru 2028 - 2029. Cat de relevante, amuzante si apreciate vor fi noile aventuri ramane de vazut, dar cred ca merita sa mai aruncati din cand in cand un ochi pe ce mai fac The Simpsons.
articol de Octav Ungureanu
ilustrator si autor de benzi desenate
editor RevistaCOMICS
organizator Kids si Bucuresti ComicsFest
 |
| Colectia personala |
BONUS: Do The Bartman reanimat de 80 de animatori diferiti:
EXTRA Bonus: un fragment de episod reinterpretat de un singur animator timp de 4 ani in numai putin de 52 de stiluri diferite de la Hanna Barbera si Spongebob la Beavis&Butthead, Samurai Jack sau The Peanuts:
Extra-extra bonus: Macanache in stil Simpsons: atentie limbaj obscen: [clip]
